Geo BOGZA: „Balcoane pentru Mangalia!” | Ar fi nevoie de un arhitect cu fantezie, unul care să fi fost la Sevilla sau să fi văzut un film despre acel oraș al bătăilor cu flori…

0
329
starshiners.ro%20

Geo BOGZA: „Balcoane pentru Mangalia!”

„Dacă la toate acele nenorocite cutii de chibrituri s-ar pune, sub toate ferestrele – dar nu la toate la fel, ci foarte diferite – balcoane de fier forjat, lucrurile s-ar schimba și, pe nopți cu lună, sau poate chiar și în plină zi, am putea avea iluzia unei așezări prin care nu e chiar un coșmar să te plimbi”.

Fragment din serialul MANGALIA 20, episodul 13: SCRIITORI DIN MANGALIA / DESPRE MANGALIA (I)

Scriitorul Geo BOGZA a locuit în Mangalia și a scris și publicat unul dintre reportajele sale acide, intitulat „Balcoane pentru Mangalia”, referindu-se la nefericita soluție arhitecturală din anii ‘50, la urâțeniile de blocuri înghesuite în centrul orașului:

Oare nu s-ar putea face ceva pentru Mangalia? Fiindcă, mare ghinion a avut orașul acesta, descoperit și îndrăgit de pictori, printre care Tonitza era cel mai fervent admirator, îndată după primul război mondial. Apoi a venit al doilea război mondial, iar după el Mangalia a fost iarăși descoperită, dar, din păcate, nu de o nouă generație de artiști, ci de ceea ce ar putea fi contrariul ei. Ce fel de oameni vor fi fost aceia, cu o atât de puternică vocație a urâtului, a distrugerii a ceea ce exista și avea incontestabil un farmec, în numele a ceva nou ce se dovedea înspăimântător de slut? Prin anii 1950, tare a mai fost pocită biata Mangalie! Un deceniu mai târziu, litoralul a devenit, în toată lungimea lui, teatrul unor fericite experimentări arhitectonice, care au surprins și încântat pe toată lumea. Dar Mangalia a avut nenorocul să fie dărâmată și reclădită într-o clipă când multe erau urâte și silnice, nu numai în arhitectură, ci și în poezie.

Pe strada principală, mi-aduc aminte, creștea un dud ce-și întindea coroana de la un trotuar la altul; sub el încăpeau toate mesele unei cafenele, la care ședeau turci bătrâni, toți cu voci de muezin, iar unii cu capetele de o mare finețe orientală, ca sculptate în chihlimbar. A fost tăiat. Toți arborii au fost tăiați, cu aceeași vinovată grabă, cu aceeași înverșunată pornire împotriva a tot ce făcuse bucuria și mândria celor dinainte. Iar strada principală, rămasă de o înspăimântătoare nuditate, a căpătat un nou nume: strada Oltului. Ce legătură poate fi între Olt și Mangalia?

După același principiu, al nucii în perete, a fost reconstruit centrul orașului. E aproape de necrezut că, pe un spațiu atât de mic a putut fi îngrămădită atâta urâțenie! Acele cutii de chibrituri, acele cuburi și paralelipipede de ieftină zidărie, nu par casele unui oraș, ci opera unui scenograf care a vrut să ridice un monument al sărăciei sufletești.

Încă odată: Biata Mangalie! Cu nimic nu merita această soartă. Fie-i țărâna ușoară celui ce a tăiat primul dud, dar, cu mare păcat și-a încărcat conștiința.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

De mult, după prea multele insuccese dobândite, am renunțat să mai pun mâna pe condei pentru a propune soluții cetățenești. Dacă o fac acum, e din convingerea că, fără prea mare efort, numai cu un pic de suflet și imaginație, Mangalia ar putea fi trasă câteva trepte mai sus din sluțenia în care a căzut.

Las pentru alte vremuri, poate pentru o altă generație, gestul magnamim de a dărâma până la temelie urâțeniile anilor ’50 și de a construi în locul lor o cetate a frumuseții. Nu propun să dăm o aparență mai puțin tristă, atât de tristei realități. Chibzuind îndelung la ce s-ar putea face, îmi iau răspunderea să afirm că, dacă la toate acele nenorocite cutii de chibrituri s-ar pune, sub toate ferestrele – dar nu la toate la fel, ci foarte diferite – balcoane de fier forjat, lucrurile s-ar schimba și, pe nopți cu lună, sau poate chiar și în plină zi, am putea avea iluzia unei așezări prin care nu e chiar un coșmar să te plimbi.

Balcoane pentru Mangalia! Acesta este apelul pe care-l lansez. Balcoane, multe balcoane pentru Mangalia, pentru a-i da puțină pudră pe obraz, pentru a-i trage o șuviță de păr pe frunte, ca să poată înfrunta și ea privirile celor care, venind din celelalte localități ale litoralului, unde atâtea linii se îmbină îndrăzneț și fericit, nimeresc într-o tristă zidărie.

N-ar fi vorba, la urma urmei, decât de fațada caselor de pe cinci sute de metri din strada principală. Treaba s-ar putea face cu o cheltuială minimă: câteva tone de fier și una de ciment. Dar, ar fi nevoie de un arhitect cu fantezie, unul care să fi fost la Sevilla sau să fi văzut un film despre acel oraș al bătăilor cu flori. Poate tot un scenograf, în stare să realizeze decorul unei permanente kermese în care i-ar sta atât de bine tineretului mangaliot ce forfotește toată vara pe acolo.

Iar, dacă în lungul trotuarelor, de atâta vreme goale, s-ar planta sălcii pletoase care să-și reverse abundența ramurilor și lirismul până în stradă – am văzut în câteva curți exemplare superbe -, vechea Mangalie ar deveni, cel puțin șase luni pe an, un oraș în care, poate, ar fi chiar plăcut să te plimbi.

Deci, balcoane și sălcii pentru Mangalia!

(Bogza, Geo, Balcoane pentru Mangalia, în Paznic de far, Editura Minerva, 1974, pag. 454-455).

Mangalia anilor ’60…

Mangalia News, Duminică, 6 august 2017. (republicare: 16.09.20220.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply