„Deși în România putem considera usturoiul o specie endemică, cu varietăți întâlnite în flora spontană la care se adaugă și populațiile locale vechi de usturoi, specia a fost total neglijată în cultură, România devenind dependentă de importuri!
Ca urmare a măsurilor de sprijin luate de MADR pentru a reabilita această specie în cultură, concomitent cu interesul pe care Banca de Resurse Genetice Vegetale – Buzău îl acordă speciei, am reușit promovarea crescândă de la an la an a acestei plante, aliment și condiment, iar ca efect, importurile s-au diminuat în favoarea producătorilor români.
Este recunoscut interesul pe care l-am acordat cercetării usturoiului, elaborând o valoroasă colecție compusa din peste 50 de genotipuri, la loc de cinste fiind populațiile locale vechi ”made in” Râmnicu Sărat, de Moldova, de Copalău, de Cenad, de Dărăști, dar și cunoscutul soi tradițional Călugăresc, varietate perenă care se înmultește atât prin bulbili aerieni cât și prin bulbili subterani.
Colecția de germoplasmă la această specie a fost valorificată până în prezent, cu obținerea de 3 noi soiuri: primul omologat si brevetat sub denumirea de #Benone (ca semn de prețuire și omagiu pentru prietenul Benone Sinulescu) și pentru faptul ca în programul de ameliorare și obținere a soiului s-a folosit o resursă veche din soiul de Siriul, cel de-al doilea omologat sub denumirea de #Râmniceanu, varietate ameliorată din cunoscutele populații de usturoi de Râmnicu Sărat. Cel de al treilea soi este în curs de omologare sub denumirea de #Basarab, reprezintă ultima creație a BRGV Buzău. Această specie se remarcă prin potențialul mare de producție, căpățâni de 50-70 g, compuse din 6-12 bulbili (căței)”.
Costel Vînătoru, doctor inginer cercetător științific gradul I, directorul Băncii de Gene Vegetale de la Buzău.
Mangalia News, 23.04.2022.
