Un parteneriat între Universitatea Stanford și corul Cappella Romana a creat o experiență audio fascinantă și o călătorie înapoi în timp, în vremea sărbătorilor religioase ortodoxe din vremea Imperiului Bizantin.
În Vinerea Mare, o bijuterie audio: corul Cappella Romana a colaborat cu un grup de cercetători de la Universitatea Stanford pentru a auraliza – adică a recrea, virtual, sunetul muzicii bizantine din Sfânta Sofia*, așa cum ar fi trebuit să se audă în timpul slujbelor de acum 1.000 de ani.
Pentru asta, oamenii de știință au măsurat acustica uriașului spațiu interior (255.000 mc) al Sfintei Sofia, sub marele dom și în dreptul celorlalte, sub arcade și în fața altor elemente arhitecturale relevante. Timpul de reverberație este enorm, între 12-8 secunde, și rămâne aproape constant pe o plajă de frecvențe care replică vocea umană (200-2000 Hz).
Caracteristicile spațiului interior al catedralei permit vocilor umane să producă sunete bogate, strălucitoare, iar reverberațiile din semi-domuri și din cupola aflată la peste 50 de metri înălțime transformă cântecele religioase monodice, cântate la unison, în peisaje auditive splendide. Cercetătorii au modelat corul virtual, luând în considerare o catedrală plină, astfel încât sunetele reverberate din domuri și arcade să fie absorbit de corpurile înveșmântate aflate la sol.
„Marele dom captează sunetul ce se ridică precum un abur și-l retrimite înapoi peste ascultători, ca o cascadă auditivă; sunetul este îmbelșugat și radiant, echivalentul sonic al decorațiilor cu frunze aurite din vremea respectivă; sunetul este filtrat de spațiul catedralei așa cum e filtrată lumina de vitralii” – scrie un critic muzical despre felul în care se transformă vocile coriștilor în Sfânta Sofia.
Rezultă cântecele îngerilor:
Un album care conține muzică bizantină auralizată potrivit acusticii din Sfânta Sofia, Lost Voices of Hagia Sophia: Medieval Byzantine Chant, poate fi cumpărat de pe site-ul corului Cappella Romana, dacă vă interesează.
