Despre Ruxandra Georgescu.
Evident, vă întrebați acum cine este Ruxandra Georgescu. Este o doamnă din Mangalia, pasionată de fotografie și care are pe fb o pagină numită „Mangalia, dragostea mea”, unde văd mereu poze minunate din orașul meu frumos, în majoritate poze cu marea. Fotografia de la antetul blogului meu este făcută de dumneaei, fotografia pe care am avut-o antet până să schimb aspectul blogului, cea cu valurile la mal, era tot a dumneaei. De asemenea, și fotografia de copertă de pe contul meu de fb, o mare înspumată de iarnă. Când îi văd fotografiile cu marea, simt că e exact acea mare pe care o am eu mereu în minte și la care mă voi întoarce într-o zi. Cine s-a născut și a crescut la mare, o vede și o simte așa.
Cred că are vârsta mea sau poate că e un pic mai tânără doamna Georgescu, deci face parte dintr-o generație care a plecat masiv din Mangalia. Au plecat din țară, au plecat în țară, dar mulți oameni maturi, născuți în Mangalia, nu mai sunt acum acolo. Dumneaei nu a plecat. Are un serviciu și face poze minunate pe malul mării. Sunt oameni care și-au găsit un loc și pot fi fericiți și în Mangalia. Mă gândesc la această doamnă așa cum cred că se gândește un român stabilit în Canada la un alt român care, rămas totuși în țară, e fericit, are un loc al lui în țara lui și face poze frumoase în România. Nu doar să pleci și să lași totul în urmă e soluția. Iar dacă ai plecat, trebuie să fii conștient de faptul că dorul va atârna mereu în balanța interioară, așa cum simt eu când văd pozele d-nei Georgescu și știu că merg la Mangalia doar o dată pe an. Nu o cunosc personal, doar i-am scris pe fb de vreo două ori, dar nu mi-am putut găsi cuvintele să-i mulțumesc pentru ce era mai important, faptul că pozele dumneaei sunt la mine pe fb și pe blog. Că le-am preluat, simțind că transmit ceva despre mine, că sunt acele imagini cu marea mea, pe care trebuie să le vadă cei care așa ar putea înțelege de unde vin și ce simt.
A avut și niște expoziții de fotografie doamna Georgescu, mama a fost la una dintre ele, la Mangalia, și mi-a povestit ce frumos a fost. În Mangalia se întâmplă lucruri bune, peste tot în România se organizează expoziții, evenimente culturale (momentan oprite de pandemie), evenimente sportive, dar în presă vezi doar răutăți, crime, incendii, accidente, bătaie, interlopi. De ce? Ca să percepem țara asta complet căzută, ca să avem un sentiment constant de neputință și nesiguranță în România, să plecăm sau să ajungem complet deznădăjduiți. A arătat cineva la tv expozițiile oamenilor din orașe mici, cum a fost cea a Ruxandrei Georgescu? Ați văzut munca acestor oameni și energia bună care se revarsă de la aceste evenimente? Nu. Dar violurile din Vaslui, priveghiul interlopului din mahala și bătaia din trafic, cu cuțite, la Dristor, au apărut la știri.
Să facă cineva reportaj și despre cum pleacă dimineața pe malul mării Ruxandra Georgescu, cu aparatul foto. Și despre maeștrii sticlari sau iconari, despre cei care cântă la instrumente rare, despre persoanele care predau benevol diverse materii copiilor defavorizați, să îl vedem și pe David Popovici, el poate fi un model de perseverență și autodisciplină pentru copiii care acum stau lipiți de telefoane, pentru că e un înotător care cred că va surprinde la olimpiade, bate record după record. Din suflet îmi doresc să vedem mai des oamenii muncitori, oamenii cu energie bună, să fie promovați, să ne fie clar că nu trăim în țara asta cea mai neagră dintre realitățile posibile. În fiecare loc la care nici nu ne gândim, în România, cineva face ceva frumos, cum face Ruxandra Georgescu fotografii la Mangalia.
(Articol preluat de pe blogul Alexandrei).
MN: Noi mai adăugăm doar atât: Mulțumim, Rux, pentru tot. Mergi înainte și urmează-ți pasiunea ta frumoasă! Pentru noi, ești aici: Ruxandra+Georgescu.
Mangalia News, 28.02.2021.
