Eu nu înțeleg faza cu meditațiile. Se dă mereu vina pe profesori, ba că nu îi atrag, ba că nu stiu să predea, ba că nu fac orele atractive, de ai impresia că ne trimitem copiii la circ, nu la școală, unde profesorii trebuie să facă pe maimuța, pentru distracția elevului.
Pot sa pun pariu cu oricine că, dacă s-ar face ore de dat din buric și buci, mă scuzati, din fese, sau ore de make-up si botox, unul / una n-ar lipsi, sau nu ar spune că ora nu e atractiva. Copilul meu face pregatire la limbi straine pentru că noi vrem să se perfectioneze mai mult. In rest nu are scuza sa nu fie atent la scoala si sa nu inteleaga.
Ma intreb, daca intr-o clasa sunt 30 de elevi, oare toti or fi batuti in cap? Oare toti fac pregatire? Cum se face ca unii au note bune, sau ca trec examenele fara pregatire? Nu exista sa imi vina acasa si sa imi spuna ca nu stie ce a dat profesorul tema si trebuie sa intrebe un coleg. Dar colegul de ce stie? Asta inseamna ca al meu copil prindea avioane in ora. Nu stie sa faca tema dar suna un coleg sa il ajute?
Mai, sa fie! Dar colegul de unde stie? Nu i-am permis niciodata nici sa intrebe de tema, nici sa fie ajutat. Si-a invatat lectia. La scoala este atent, isi noteaza tot, daca nu intelege intreaba profesorul. Si credeti-ma ca ii intreaba. Nu a existat profesor sa se supere sau sa il certe dar nici nu sta cu ochii pe pereti. Telefonul si-l pune singur pe catedra, el si alt baietel din clasa. Colegii rad de ei ca sunt mototoli ca fac asta, dar el stie ca e o chestie de bun simt, astfel ca nimeni nu ii poate reprosa ca nu a fost atent la ora.
Il ajutam la teme, si eu si maica-sa. Suntem constienti ca intr-o clasa cu 30 de elevi, profesorul nu are timp sa predea, sa corecteze, sa evalueze, sa se ocupe de fiecare in parte. Rolul nostru de parinti nu se termina in clipa in care l-am lasat la poarta scolii. Din acest motiv se spune ca parintii au full time job.
Munca noastra cu ei incepe din momentul in care i-am adus pe lume si se termina la 18 ani, cand putem spune cat de cat ca ii putem lasa puțin cate puțin pe picioarele lor. Pana la varsta asta, noi nu vom avea nici ore libere, nici vacante. 24 de ore din 24 vom lucra pentru copiii nostri.
Am un nepot in familie care preferă sa se duca la meditatii, pentru că la orele de la scoala joacă nu stiu ce jocuri pe telefon pe sub banca. L-am intrebat ce face diferit profesorul de meditatii fata de cel de la scoala pentru ca imi este greu sa cred ca la meditatii profesorul face cine stie ce interactivitate. Mi-a zis ca nimic, doar ca la scoala se plictiseste. Pai si la meditatii nu te plictisesti? Mi-a raspuns: “Aaaa, nuuuu ca acolo dau bani si daca nu fac nimic, afla mama si tata si mă pedepsesc”.
Stiu, profesorii sunt mereu vinovati. Moda meditatiilor, inca de la pregatitoare! Pregatitoare!!!!
Chiar nu poate tine stiloul in mana sa faca niste litere si sa socoteasca 2+2 si are nevoie de meditatii? Noi ne-am tampit de tot? Si sa ma lasati cu fazele “parintii mai si lucreaza”. Asa si? Si noi lucrăm. L-am invatat de mic sa-si faca temele singur si cand venim, noi verificam si explicam. N-au timp de copii sa ii ajute dar au timp de seriale turcesti si barfa pe facebook. Noaptea mintii!
Și pentru că nu sunt profesor, dar am vazut că “vă plac” încheierile de mahala (am citat o doamnă), vă zic și eu la fel:
HAI, PA!
Preluare de la Vlad Gherghisan, via Liurca Valentina, pe Facebook.
