Țara noastră este una dintre cele mai bogate din lume, atunci când vine vorba de metale prețioase, dar puțini sunt aceia care mai știu locurile unde se află acestea. Aurul, una dintre cele mai valoroase resurse naturale, curge, la propriu, în râuri. Bogata reţea hidrografică a României ascunde o comoară pe care doar câţiva cunoscători mai ştiu astăzi să o scoată la lumină. Chiar dacă este greu de crezut, în secolul XXI există români care se pot îmbogăți, la fel ca vechii căutători de aur.
Râurile noastre aur poartă: de-a lungul istoriei, din apele României s-au extras sute de kilograme de metal preţios. Astăzi, cel mai pur aur aluvionar din Europa nu mai este exploatat, iar valoroasa artă a mănuirii şaitrocului a devenit un meşteşug pe cale de dispariţie.
Pe harta substanţelor minerale publicată de institutul Geologic, sunt prezentate principalele areale unde sunt depozite aluvionare de aur: râul Pianu, afluent al Mureşului, situat la nordul Munţilor Sebeş, zona Cibin-Olt, pe rama nordică a Carpaţilor Meridionali, zona Râureni (pe Olt), albia Argeşului în sudul Carpaţilor Meridionali, Valea Arieşului, din Munţii Apuseni şi râurile Bozovici şi Nera, din Munţii Banatului.
Cine vrea să caute aur în râuri are nevoie de o autorizaţie pentru exploatare din partea statului român, însă mulţi căutători independenţi exploatează fără această autorizaţie. În cele mai multe cazuri căutătorii folosesc metodă primitivă de exploatare, adică cernerea aluviunilor printr-o sită deasă. Legendele susţin că pe vremea strămoşilor noştri era de ajuns doar să pui o blană de oaie în apa şi aurul rămânea prins în ea.
Rîul Vâlsan este unul dintre afluenţii principali ai Argeşului. După numai cinci minute de căutări, cu o lopată şi un vas numit şaitroc, geologul Costel Ungureanu a descoperit aur în nisipurile din albia apei. Acesta este aur aluvionar, pur, de 24 de karate. Metalul preţios a fost adus de ape din zăcămintele aurifere din Carpaţi şi s-a depus în aluviuni, adică în nisipul şi pietrişul din albia râului. Spre deosebire de aurul din munţi, cel aluvionar poate fi extras mai uşor, fără cianuri şi fără tehnologii scumpe, dar se găseşte în cantităţi mai mici.
