Florin Iordănoaia: Lipsa… oamenilor! Mangalia are o mare lipsă de forţă de muncă pentru sezonul estival. Mulţi patroni de magazine, terase, baruri, restaurante şi hoteluri se confruntă cu această situaţie şi nu au soluţii. Se fac estimări că multe unităţi turistice nu vor putea fi deschise, din lipsă de personal.
Nu mai avem cetăţeni apţi de muncă pe timpul sezonului estival? Nu mai vor să muncească în turism? Nu mai vor să lucreze în România? Aceste întrebări au fost puse în ultimii ani, de către specialiştii în resurse umane, în turism şi servicii. Au fost organizate conferinţe şi simpozioane naţionale şi au fost trase semnale de alarmă. Dar situaţia nu s-a schimbat!
În primul rînd trebuie să înţelegem că economia românească s-a schimbat foarte mult, că oamenii s-au schimbat, că necesităţile lor sînt altele. Am să prezint pe scurt situaţia din turismul estival, dinainte de 1990. (Precizez că am făcut studii de turism internaţional, avîndul ca profesor pe actualul director al CCINA Constanţa).
Turismul estival de pe litoral a fost gîndit de specialiştii statului român, pentru situaţia economiei socialiste, a unor directive de partid în domeniu, care se aplicau, nu se discutau! Astfel, infrastructura de pe litoral, avea un număr mare de persoane angajate permanent, un alt număr de persoane angajate în ţară, care erau detaşate vara pe litoral, un număr de angajaţi sezonieri (zilieri), elevi de la şcolile profesionale şi liceele economice din judeţul Constanţa, care erau obligaţi să facă practica de specialitate la unităţile din zonă. Nici aşa nu ajungeau, tot mai rămîneau locuri care nu aveau personal suficient.
Un aspect foarte important era data deschiderii unitaţilor la 1 Mai, iar în luna mai erau programaţi la „odihnă şi refacere” sindicaliştii, care veneau la mare între 1.05-15.06, pe bani puţini, costurile fiind suportate în mare parte de către sindicate. După 15.06 începeau să vină elevii în tabere şi cei cu venituri mai mici. De la 1.07 se măreau preţurile şi hotelurile erau ocupate cu străini, în mod special din URSS, Polonia, Cehoslovacia şi RDG (Germania de est). Desigur că veneau din Franţa, RFG şi alte ţări vestice sau nordice. După 1.07, veneau şi studenţii, în tabere la Costineşti sau în particular, în toate staţiunile. Deci, era o politică dirijată de trimitere a cetăţenilor spre litoral. Mulţi ştiu asta!
Cum era serviciul celor angajaţi? Cred că de aici trebuie să începem să înţelegem situaţia de atunci! Un angajat permanent, cu studii superioare, de exemplu, avea un program cam aşa: după 1.01-31.01 era în concediul pe anul anterior. Între 1.02-28.02 mergea pe la cursuri de pregătire de specialitate sau conferinţe, plătite de unitate. După 1.03-30.04 se începea curăţenia în spaţiile de cazare. La 30.04-3.05, se deschideau unităţile (nu toate), iar după 15.05 se începea sezonul estival propriu-zis, pînă la 31.08. După 1.09-30.09, veneau alţi sindicalişti şi la 1.10, toate unităţile se închideau. Mulţi lucrau zi şi noapte, fără libere, fără zile de sărbătoare (23.08). Între 1.10-1.11 se făcea curăţenie, iar după 1.11-31.12 se luau liberele din vară.
Angajaţii aveau un statut sigur, nu se punea problema şomajului sau a altor situaţii.
Acum, sezonul începe real la 1.07 şi se termină la 1.09, ţine două luni. Cine mai doreşte să lucreze doar 2 luni, fără carte de muncă permanentă sau fără taxe şi impozite plătite de angajator? Foarte puţini!
Care sînt soluţiile? Foarte puţine!
Una o reprezintă transformarea afacerilor mari, în afaceri mai mici, de familie, cu foarte puţine persoane angajate din exterior. Dacă vor mai fi şi de aceştia! Soluţia cu aducerea unor străini, ca să lucreze 2 luni, nu e uşoară, implică o serie de costuri, care ar fi justificate doar la hotelurile de 4-5 stele, cu preţuri foarte mari la cazare. Unităţile mici nu au cum să-i aducă!
O altă soluţie, folosită deja, dar care nu este generalizată, o reprezintă readucerea pensionarilor în activitate. Litoralul are un număr mare de pensionari din armată şi poliţie, dar aceştia nu vor accepta să lucreze pe funcţii inferioare, însă ca organizatori, supraveghetori sau administratori pot fi eficienţi.
Cei care au investit doar în turismul estival, poate că trebuie să se reorienteze spre afaceri permanente, prin care să îşi păstreze angajaţii, pe care iarna să-i mute la unitaţile care au activitate. Nu se mai pune problema ca angajatorii să mai şcolarizeze personalul, pentru că aceştia nu se vor mai întoarce anul următor la acelaşi loc de muncă. Deci lipsa de profesionişti este acută şi aceasta se observă în foarte multe locuri! Greu de rezolvat!
Dacă nu ar exista corupţie în rîndul autorităţilor, situaţia ar fi şi mai gravă! Autorităţile corupte „permit” angajarea la „negru”, evaziunea fiscală, lipsa de protecţie socială şi a muncii, lipsa de igenă etc. Dacă autorităţile vor fi corecte, va fi jale… Cam asta e!
Florin Iordănoaia, Fb.
MN: Mulțumim domnului Florin Iordănoaia, pentru această analiză pertinentă și așteptăm opinii, soluții, sugestii, de la cititorii noștri.
Mangalia News, 15.05.2019.
