Stau la opt. Știți cum s-a simțit cutremurul? Super! L-am savurat în voie, la o țigară, pentru că eu n-am alte soluții de salvare, îmi ia cel puțin 30 de secunde să ajung jos, pe scări.
Eram treaz când a avut loc cutremurul și am rămas treaz, până dimineață, așa că am putut evalua în voie, cu capul limpede, ce s-a întâmplat după seism cu cele câteva milioane de oameni care s-au trezit îngroziți din somn și, mai ales, cu cele câteva zeci de mii în care ne punem speranțele că o să ne dea o mână de ajutor.
Partea proastă e că statul român dormea profund. Președinția? Guvernul? Crucea Roșie? Armata? Nada, nici măcar un mesaj. Nici IGSU n-a avut nici o reacție. N-au existat comunicate de presă, mesaje, nimic. Știți ce înseamnă asta? Că cine n-are net în România, e condamnat la moarte prin ignorare, în caz de dezastru.
Și apropo de net: nici măcar pagina de facebook a IGSU, vitală pentru comunicare în astfel de situații, n-a adus nici o informație, nici măcar un “stați liniștiți, a fost fără pagube”. La trei ore după cutremur, IGSU avea aceeași postare, de vineri.
Cititi neapărat Continuarea AICI.
