După discursul tăios din Parlament, sper că de-acum chiar nu-şi mai închipuie nimeni că Traian Băsescu se va preda cuminţel. Răspunsul ţâfnos la discursul parcă decupat din Pif al lui Tony Grebă, în care a rezumat aproape toate liniile directoare ale propagandei portocalii (justiţie, plagiat etc.), mie-mi arată că omul se va lupta până la capăt. Şi că e gata să folosească orice mijloc pe care-l are la îndemână să se salveze. N-ar fi el dacă n-are face-o. Aşa a trăit politic, aşa va muri politic.
Fiindcă-n povestea asta, a suspendării (cu tot cu referendumul pentru demitere la pachet), e vorba doar de salvarea lui, nu a instituţiilor pe care le-a încălecat şi cărora le plânge ipocrit de milă. În mandatele sale, a construit un sistem oribil propriu. Care azi a ajuns să arate, nefiresc, ca o piramidă de sticlă aşezată cu susu-n jos. Echilibrul este instabil. Cineva încă ţine, apăsat, un deget pe bază. Dacă-l ridică, instantaneu, toată construcţia pică şi se sparge-n mii de bucăţi.
Articolul integral în Jurnalul naţional, vineri, 6 iulie 2012.
