Senatul a dat liber la exploatarea gazelor de sist

Senatul României a respins, ieri, propunerea legislativă privind interzicerea explorărilor şi exploatărilor gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Propunerea a întrunit 11 voturi pentru, 9 abţineri şi 53 împotrivă, Senatul fiind prima camera sesizată

Legea a fost respinsă, dupa ce raportul de admitere cu amendamente elaborat de Comisia economică, industrii şi servicii a Senatului a fost, la rândul său, respins.
În expunerea de motive se arată că exploatarea hidrocarburilor lichide sau gazoase prin metoda fracturarii hidraulice este contestată de specialişti din cauza riscului ridicat de poluare a mediului.

Interesant este faptul că proiectul respins de Senat a fost iniţiat (desigur, cand USL era în opoziţie şi nu strica să îţi clădeşti un pic de imagine „verde“)… de reprezentanţii USL, aceiaşi care, ieri, au votat PENTRU exploatarea gazelor de sist! Din opoziţie, USL a contestat planurile companiei americane Chevron de a extrage gazele de şist în România, după ce gigantul energetic american a concesionat patru perimetre – trei în Dobrogea şi unul în Vaslui – şi a şi început, într-unul dintre ele, lucrările de prospecţiune.

Iată ce scria, în expunerea de motive a legii, Adrian Solomon, unul dintre cei care au iniţiat legea, dar care au şi respins-o, ieri: „Metoda folosită, extrem de controversată la nivel mondial, a fost interzisă în Franţa, Bulgaria, Irlanda, Africa de Sud, Canada şi suspendată în Marea Britanie, precum şi în 18 state din SUA. Exploatarea hidrocarburilor lichide sau gazoase (shale gas – gazele de şist) prin metoda fracturării hidraulice este o metodă contestată de specialişti datorită riscului ridicat de poluare asupra mediului cauzat de:

– utilizarea unui fluid compus din apă, nisip, circa 596 substanţe chimice (unele necunoscute, iar altele cunoscute astăzi ca fiind cancerigene) aflate în 900 de produse chimice, aditivi şi alte substanţe cu efecte necunoscute ceea ce va conduce, invariabil, la poluarea solului cu implicaţii majore pentru agricultură, acvacultură şi zootehnie;
– creşterea rapidă a gradului de poluare a apelor freatice (pânze acvifere cuprinse între 0 şi 50 m)

– poluarea progresiva şi iremediabilă a acviferelor de medie şi mare adâncime (50 – 250 m);

– utilizarea a milioane de metri cubi de apă pentru fiecare foraj din care se va extrage gazul de şist, ceea ce va conduce la scăderea nivelului hidrostatic al tuturor forajelor aflate în exploatare urmată de secarea acestora;

– scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri (densitatea medie fiind de 6 puţuri de foraj pe km2 la care se adaugă reţeaua de conducte pentru transport);

– riscul extrem de ridicat de contaminare a terenurilor agricole;

– poluarea sonoră în arealul în care se vor face exploatările datorită echipamentelor de foraj şi pompelor de putere foarte mare care vor injecta şi extrage fluidul în/din sondă;
– poluarea sonoră şi a aerului pe traseul dintre exploatări şi punctele logistice de preluare a materialelor şi descărcare a gazelor;

– traficul extrem de dificil ţinând cont de gabaritul şi numărul extrem de mare al utilajelor cu care se va lucra;

– creşterea rapidă a gradului de deteriorare a infrastructurii traversate;
– mobilizarea, alături de gazul extras a unor substanţe radioactive şi a altor substanţe cu efect de seră care oricât de sigure ar fi echipamentele de transport şi stocare a fluidului extras vor fi eliberate în atmosferă;

– disconfort seismic ridicat în zonele de exploatare datorat zecilor/sutelor de seisme provocate;

– risc seismic asociat prin creşterea numărului de cutremure dar şi apariţia unor cutremure locale;

– incidenţa crescută a cazurilor de îmbolnăviri atât pentru oameni cât şi pentru animalele în condiţiile deteriorării calităţii apei, aerului şi suprafeţei solului;

– depopularea rapidă a zonelor din vecinătatea exploatărilor.

Zonele din România programate pentru exploatare prin fracturare (fisurare) hidraulică a rocilor:

BARLAD (VASLUI)
VOIVOZI (BIHOR)
TRIA (BIHOR)
BAILE FELIX (BIHOR)
TULCA (BIHOR)
ADEA (ARAD)
CURTICI (ARAD)
PERIAM (TIMIŞ)
BILED (TIMIŞ)
PAULIS (TIMIŞ)
PARA (TIMIŞ)
BUZIA (TIMIŞ)
CRAI (TIMIŞ)
MACIN (TULCEA)
BABADAG (TULCEA)
CAPIDAVA (CONSTANTA)
EFORIE (CONSTANTA)
COSTINESTI (CONSTANTA)
VAMA VECHE (CONSTANTA)
ADAMCLISI (CONSTANTA)

Având în vedere, toate cele enumerate mai sus, vă prezint spre aprobare următorul proiect de lege care va pune la adăpost cetăţenii României şi rezervele de apă (deja limitate) acum şi în viitor lăsând generaţiilor viitoare o ţară curată şi sănătoasă.

INIŢIATOR

Deputat PSD – Adrian SOLOMON

Şi, un fragment din moţiunea aceluiaşi deputat USL Adrian Solomon:

PRIVATIZĂRI DIN CARE NU CAȘTIGĂ NICI STATUL, NICI ECONOMIA, DOAR CLIENTELA POLITICĂ

„Stimaţi colegi,

În 20 martie a.c. Guvernul a aprobat trei Hotărâri de Guvern prin care se încheiau acorduri petroliere de concesiune către compania americană Chevron, pentru explorare dezvoltare-exploatare a gazelor de şist în Dobrogea.

Prima întrebare care se pune este de ce Guvernul a aprobat acorduri petroliere cu o singură companie, deşi mai existau şi alte companii care ar fi dorit să încheie astfel de acorduri petroliere cu autorităţile române?

A doua întrebare este care e nivelul de secretizare pentru fiecare acord dintre cele menţionate, şi prin ce act a fost secretizat fiecare acord.

Am atras atenţia şi noi, USL, şi societatea civilă asupra faptului că în legislaţia privitoare la protecţia informaţiilor clasificate se interzice expres secretizarea în bloc a contractelor sau acordurilor.

Compania americană Chevron a primit dreptul de a explora şi exploata gazele de şist pe trei perimetre, toate aflându-se în judetul Constanţa, în suprafaţă totală de aproximativ 300.000 de hectare. Cele trei perimetre se află în zonele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti. Chevron mai deţine licenţe de explorare şi exploatare şi în zona Bârladului.

De ce au fost aprobate acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de şist, în condiţiile în care nu existau studii şi nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condiţiile tehnice de explorare-exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice?

În cazul reactoarelor nucleare de la Cernavodă s-a cerut acceptul locuitorilor oraşului şi a existat, permanent, un program de asistenţă finanţat de stat pentru cetăţenii din Cernavodă. Ce consultări au avut loc cu locuitorii din Bârlad ori cu cei de pe litoral? De altfel, protestele locuitorilor, la care s-au alăturat şi reprezentanţi ai administraţiei locale, ne oferă răspunsul la această întrebare.

Secretomania guvernamentală a primit o palmă usturătoare de la firma Chevron, care a declarat că nu a cerut secretizarea contractelor. Reprezentanţii Guvernului spun că această obligaţie le revine, ca o consecinţă a legii petrolului. Nevoia de transparenţă, însă, în cazul unei decizii atât de angajante și în condițiile în care investitorul extern este de acord, impune însă desecretizarea acestor contracte. Aceasta moțiune dorește să sancționeze în primul rând lipsa de transparență din acest proiect“.

Alte păreri despre explotarea gazelor de şist:

Parlamentul European recomanda interzicerea exploatarii gazelor de sist prin metoda fracturarii hidraulice

 Întrucât formaţiunile de gaz de șist sunt structuri impermeabile, sunt necesare cele mai mari eforturi pentru a accede la pungile de gaz. Exploatarea acestor formaţiuni prezintă așadar cele mai ridicate riscuri de mediu, astfel cum se arată într-un Studiu privind impactul extracției gazelor de șist și a petrolului de șist asupra mediului și a sănătății umane efectuat de Direcția de Tematici și Politici Interne din cadrul Parlamentul European în iunie 2011.

Potrivit Studiului PE, instalaţia de fracturare hidraulică sapă vertical în stratul gazeifer. În funcţie de grosimea acestui strat, puţurile sunt doar verticale sau sunt convertite în puţuri orizontale pentru a maximiza contactul cu punga de gaz.

În interiorul acestui strat, sunt utilizaţi explozibili care să creeze mici fracturi prin perforarea coloanei de tubaj. Aceste fracturi sunt lărgite artificial prin injectarea de apă aflată sub presiune. Numărul fracturilor artificiale, lungimea și poziţia acestora în strat (orizontală sau verticală) depind de caracteristicile precise ale formaţiunii. Aceste caracteristici influenţează lungimea fisurilor artificiale, distanţa dintre puţuri (puţurile verticale sunt mai dense decât puţurile orizontale) și consumul de apă.

Apa sub presiune deschide fisurile și permite accesul la un număr cât mai mare de pungi. Odată redusă presiunea, apele uzate amestecate cu metale grele sau radioactive provenite din formaţiunea de rocă sunt împinse spre suprafaţă concomitent cu gazul. Agenţii de susţinere, în general particule de nisip, sunt amestecaţi cu apa. Aceștia contribuie la menţinerea fisurilor și permit continuarea extracţiei de gaz. La acest amestec se adaugă produse chimice pentru a asigura o distribuţie omogenă a agenţilor de susţinere prin formarea unui gel, pentru a reduce fricţiunile și, în fine, pentru a dizolva structura gelatinoasă la sfârșitul procesului de fracturare și a permite astfel refluxul fluidului.

Utilizarea metodei de fracturare hidraulică prezintă următorii factori de risc asupra mediului:

» Consumul de spaţiu în peisaj, deoarece instalaţiile de foraj necesită spaţiu pentru echipamentele tehnice, pentru stocarea fluidelor și pentru căile de acces necesare livrării.

» Poluarea atmosferică și fonică, întrucât mașinăria funcţionează pe bază de motoare cu combustie: fluidele (inclusiv apele uzate) pot emite substanţe nocive în atmosferă, iar camioanele care asigură activităţile de transport frecvente pot emite compuși organici volatili, alţi poluanţi atmosferici și zgomot.

» Apa ar putea fi contaminată cu substanţe chimice provenite din procesul de fracturare, dar și cu apele uzate din depozit, care conţin metale grele (de exemplu, arsenic sau mercur) ori particule radioactive. Substanţele poluante ar putea migra înspre apele de suprafaţă și cele subterane din cauze diverse cum ar fi transportul cu camionul, scurgerile din reţeaua colectoare, din bazinele de ape uzate, din compresoare etc., scurgerile provocate de accidente (de exemplu, explozii cu jerbă de lichid de fracturare sau de ape uzate), daunele provocate peretelui de ciment și coloanei de tubaj, sau pur și simplu fluxurile subterane necontrolate aflate de-a lungul fisurilor naturale sau artificiale prezente în formaţiuni.

» Cutremurele de pământ provocate de procedeul de fracturare sau de injecţia apelor uzate.

» Eliberarea de particule radioactive din subsol.

» Consumul enorm de resurse naturale și tehnice în raport cu gazul sau petrolul recuperabil trebuie analizat printr-o analiză costuri-beneficii a acestor operaţiuni.
» Există un risc de impact asupra biodiversităţii.

Materialele radioactive naturale sunt prezente în toate formaţiunile geologice. Sub efectul procesului de fracturare hidraulică, aceste materiale radioactive naturale precum uraniul, toriul și radiul, fixate în rocă, sunt aduse la suprafaţă odată cu lichidul de refulare. Uneori se injectează particule radioactive odată cu lichidele în scopuri specifice (de exemplu, pentru a servi drept marcatoare). De asemenea, materialele radioactive naturale pot pătrunde prin fisurile din rocă în apele subterane și de suprafaţă. De obicei, materialele radioactive naturale se acumulează în conducte, rezervoare și bazine.

În general, fluidul de fracturare este compus din 98% apă și nisip și 2% aditivi chimici. Aditivii chimici conţin substanţe toxice, alergene, mutagene și cancerigene.

Din motive de secret comercial, compoziţia aditivilor nu este divulgată în întregime publicului. Analizarea unei liste cu 260 de substanţe furnizată de statul New York a relevat următoarele rezultate:

» 58 din cele 260 de substanţe prezintă una sau mai multe proprietăţi alarmante.
» 6 sunt prezente în lista 1 din listele 1-4 ale substanţelor prioritare, pe care Comisia Europeană le-a publicat în ceea ce privește substanţele care necesită o atenţie imediată din cauza efectelor lor potenţiale asupra omului și mediului: acrilamida, benzenul, etilbenzenul, izopropilbenzenul (cumen), naftalenul, acidul etilen diamino tetraacetic de tetrasodiu.
» Una dintre aceste substanţe, naftalenul bis (1-metiletil), face în prezent obiectul unei anchete, fiind considerat substanţă persistentă, bioacumulativă și toxică (PBT)

» 2 substanţe (naftalenul și benzenul) sunt prezente în prima listă a celor 33 de substanţe prioritare indicată în anexa X a Directivei-cadru privind apa (DCA) 2000/60/CE – în prezent, anexa II la Directiva privind substanţele prioritare (Directiva 2008/105/CE).

» 17 sunt clasificate ca fiind toxice pentru organismele acvatice (toxicitate acută și/sau cronică).

» 38 sunt clasificate toxine foarte periculoase (pentru sănătatea umană), cum ar fi 2-butoxi etanolul.

» 8 substanţe sunt clasificate drept cancerigene cunoscute, cum ar fi benzenul (clasificare GHS: Carc. 1A) și acrilamida, oxidul de etilen și diferiţii solvenţi pe bază de petrol cu conţinut de substanţe aromatice (clasificare GHS5: Carc. 1B).

» 6 sunt suspectate a fi carcinogene, cum ar fi clorhidratul de hidroxilamină.

» 7 sunt clasificate ca mutagene, cum ar fi benzenul și oxidul de etilen.

» 5 sunt clasificate ca având efecte asupra reproducerii.

» 2-butoxi etanolul (denumit și etilenglicol monobutil eter) este utilizat adesea ca aditiv chimic. Acesta este toxic la niveluri de expunere relativ scăzute. Timpul de semi-dezintegrare a 2-butoxi etanolului din apele de suprafaţă naturale durează între 7 și 28 de zile. Cu un nivel de biodegradare aerobă atât de lent, există riscul unui contact direct între persoane, animale sălbatice și domestice și 2-butoxi-etanol, prin ingestie, inhalare, sorbţie dermică șiprin contact ocular, prin forma sa lichidă sau de vapori, în momentul în care apele blocate ajung la suprafaţă. Biodegradarea aerobă necesită oxigen, ceea ce înseamnă că 2-butoxi-etanolul persistă mai mult cu cât acesta este injectat mai adânc în straturile subterane.

Fracturarea hidraulică poate să afecteze, de asemenea, mobilitatea substanţelor prezente în mod natural sub suprafaţă, cum ar fi mercurul, plumbul și arsenicul. Dacă aceste fracturi se extind dincolo de formaţiunea-ţintă, ori dacă tubajul sau cimentarea din jurul canalului de forare cedează sub presiunea exercitată de fracturarea hidraulică, aceste substanţe își pot croi drum până la o sursă subterană de apă potabilă. Se pot forma și alte substanţe toxice sub efectul reacţiilor biogeochimice complexe cu aditivii chimici utilizaţi în fluidul de fracturare. Substanţele chimice prezente în mod natural pot să apară, de asemenea, în lichidele de refulare.

Posibilele efecte asupra sănătăţii sunt cauzate în mare parte de emisiile în aer sau în apă. În principal, este vorba de cefalee și de efecte pe termen lung provocate de compuși organici volatili. Contaminarea apelor subterane poate fi periculoasă dacă locuitorii intră în contact cu apa contaminată.

Tehnologia fracturarii hidraulice a fost interzisa in state cum sunt Franta, Bulgaria sau Irlanda.

În Franța, în primăvara anului 2011, Parlamentul a interzis explorarea și exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică. Ulterior, Guvernul a anulat drepturile de explorare a gazelor de șist acordate în 2010. În Bulgaria, deși în iunie 2011 Guvernul acordase dreptul companiei Chevron să înceapă operațiuni petroliere de identificare a unor zăcăminte de gaz neconvențional folosind metoda de fracturare hidraulică în zona Novi Pazar din nord-estul Bulgariei, în urma intensei opoziții a organizațiilor neguvernamentale și comunității locale, pe 18 ianuarie 2012, Parlamentul Bulgar a interzis folosirea metodei de fracturare hidraulică, precum și a oricărei tehnologii similare, în explorarea și exploatarea gazelor și petrolului. Pentru a descuraja orice tentativă de eludare a prevederilor legale a acestei proceduri de explorare/exploatare/dezvoltare, s-a stabilit și o sancțiune pecuniară semnificativă. În plus, la data de 11 aprilie 2012, Parlamentul Bulgar a modificat legea privind protecția mediului prin instituirea obligației de efectuare a studiului de impact asupra mediului inclusiv în faza de prospecție a hidrocarburilor neconvenționale.

Cel mai grav pericol al tehnoligiei fracturarii hidraulice il reprezinta utilizarea excesivă a resurselor naturale.

O resursă vitală, “donată” de către Statul Român companiei Chevron, prin acordurile petroliere publicate, este apa. Astfel, Chevron poate utiliza oricâte surse de apă de suprafață sau subterane necesare desfășurării operațiunilor petroliere (clauza 8.1.4 din Acordurile petroliere aprobate prin H.G. 188, 189 şi 190/2012, declasificate). Potrivit unor specialişti, se folosesc circa 116 000 m3 apă/sondă, pentru care se aplică un număr de doar 10 fracturări, iar, de regulă, se amplasează 6 sonde/km2. Mai mult, Chevron are acces la conductele petroliere, porturile, docurile și alte instalații, în cazul în care folosirea acestora îi este necesară pentru realizarea operațiunilor petroliere (Art. 8.1.2 din Acordurile petroliere declasificate).

Astfel, prin exploatarea fără nicio limită a resurselor de apă, pe lângă încălcarea prevederilor legislației interne și internaționale a mediului, nu este avut în vedere nici interesul național.

Toate acestea sunt motive serioase pentru care, pe cale legislativă sau judiciară, această metodă ar trebui sa fie interzisă.

Prof. univ. dr. Gheorghe PIPEREA, Managing Partner PIPEREA SI ASOCIATII.

(surse: TVR Info, Hotnews, Senat.ro)

Editia de Sud, 22 iunie 2012.