Dora Alina Romanescu – „Distanţe”, un roman basmic sau o sarabandă a destinelor sinuoase

0
232
Motto: „Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare să ai blândeţea sa!
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător”…
(Rudyard Kipling).
*****
„Distanţe” – Un roman basmic sau sarabandă a destinelor sinuoase.
„Dora Alina Romanescu se află, după „Dealul Comorii”, la cel de al doilea roman al său, „Distanţe”, ambele scrieri consistente şi elaborate cu migală şi vizibilă plăcere a scrisului exorcizator, ilustrând ideea că drumul spre fericirea de toate zilele trece, de regulă, pentru cei mai mulţi oameni, prin infern. Ceea ce frapează într-un mod aparte este desăvârşita artă a suspansului, de nu va fi fiind cumva vorba de o adevărată magie a încărcării – ca într-o uriaşă protază transfrastică, transsecvenţială sau chiar transcapitolieră – cititorului cu tensiunea curiozităţii ce va exploda apodozic, în final într-un nu mai puţin fascinant foc de artificii al victoriei binelui moral asupra răului care pe parcursul a peste două sute de pagini şi-a încleştat de zeci de ori pumnii justiţiari şi tot de atâtea ori te-a obligat să-ţi ştergi pe furiş lacrimile de înduioşare. Prozatoarea crede în surâsul norocului, în fericirea care apare când orice speranţă e pe punctul de a-şi da duhul. Există întâmplări care nu pot schimba cursul destinului. O stare basmică se instituie benefic în această carte cu iubiri împlinite frumos, feeric…” (Ion Roşioru, membru U.S.R.).
*****
Fragment din romanul „Distanțe”:
A intrat în apartamentul său şi şi-a plimbat privirea prin toate camerele, iar în final s-a oprit în bucătărie, şi-a făcut o cafea şi s-a aşezat pe scaunul din faţa geamului. Gândul îi fugi spre satul unde se născuse. Încerca să-şi aducă aminte cum era ea când era mică… slăbuţă, veselă şi foarte zglobie. Cât de mult este de atunci… Câte vise a avut şi cât de puţine i s-au împlinit… Viaţa ei a fost ca o apă învolburată, nicicând liniştită, niciodată limpede. Nici acum, când s-a eliberat de calvarul unei căsnicii devastatoare, nu şi-a găsit liniştea sufletească. Armonia din casă, bucuria de a-şi vedea copiii bine, sănătoşi, cuminţi, studiind, traiul decent nu-i umpleau golul din suflet, gândul că viaţa ei a fost o dramă, iar ea a avut rolul principal. Copiii cresc, îşi vor lua zborul, este firesc să-şi facă viaţa lor în care ea nu are ce căuta, iar ea va rămâne singură. „Poate îţi meriţi soarta!”, îşi auzi glasul şoptindu-i. „De ce nu te-ai gândit niciodată la tine, de ce te-ai complăcut să-ţi duci viaţa în violenţă, înjurături şi jigniri? Ai crezut că-l schimbi? Niciodată nu se va întâmpla ca un om care are în el forţele răului să se schimbe. Acum vei rămâne singură, tristă şi nici măcar cu amintiri frumoase.” „Dar am munca mea”, îşi spuse, „am activităţile mele, îmi dăruiesc toată forţa mea oamenilor.” „Nemaipomenit!”, râse de ea vocea lăuntrică. „Ce au făcut oamenii pentru tine, te-a scos cineva din mâinile celui ce-ţi căra pumni, te-a primit cineva în casă când te dădea afară pe uşă şi tu străbăteai oraşul în lung şi în lat? Ţi-e milă de oameni, dar de tine cui i-a fost milă? (…) Dacă vrei să faci ceva, ceva care să fie cu adevărat măreţ, atunci găseşte o cale de a le trezi la realitate pe toate femeile, bogate sau sărace, tinere sau bătrâne, cu studii sau fără, aşa încât nici una dintre ele să nu mai ducă viaţa pe care ai dus-o tu. Strigă cât poţi de tare, scrie peste tot, trezeşte-le la realitate, arată-le calea de a ieşi din infern, spunându-le că nici Dumnezeu nu acceptă o viaţă trăită într-un coşmar continuu… Oricâte legi s-ar da pentru stoparea violenţei, nici una nu va aduce liniştea unui suflet până când el singur nu va evada din mediul acela malefic, până nu-şi va obţine libertatea deplină. Fă ca strigătul tău să fie auzit de acele femei care de jenă, de ruşine, de gura lumii, trăiesc coşmarul tău, chinuiesc sufletele copiilor într un mediu al bestialităţii animalice, stau şi rabdă, iar dacă, în cele din urmă, evadează, uneori este prea târziu ca un suflet să fie vindecat…”.
Adela plângea în hohote… Era plânsul unei femei învinse, iar vina îi aparţinea în totalitate.
Cine dorește să aibă în biblioteca sa această carte cu autograf, precum și celelalte romane din ediția de colecție a prozatoarei Dora Alina Romanescu, se poate adresa în privat autoarei, la telefonul 0742 223 759
MN: Articolele cu și despre scriitoarea Dora Alina Romanescu, publicate cu mare drag pe Mangalia News sunt AICI și vă invităm să le (re)descoperiți.

 


Mangalia News, 12.05.2024.



piese-auto-mangalia.ro

lensa.ro


Leave a Reply