Apa mării a “mâncat” tot mai mult din malul de nisip și scoici, pe traseul Olimp-Costinești și a scos la iveală rădăcinile imense ale unei plante. Cititorul nostru fidel, care ne-a trimis la redacție această fotografie, ne roagă să încercăm să determinăm din punct de vedere botanistic planta „decopertată” de valurile mării, iar noi, la rândul nostru, întrebăm cititorii, printre care, cu siguranță, sunt și botaniști sau biologi:
Ce plantă poate fi aceasta, cu rădăcinile ei impresionante?
Să fie *„Varza de mare”, denumită și „Varza marină”?
Noi am descoperit această descriere: „În dunele de la marginea plajelor pontice, rămase încă sălbatice, în cea mai mare parte a timpului, am întâlnit cu bucurie *VARZA DE MARE (Crambe maritima), cunoscută mai degrabă după numele său franțuzesc ”crambé maritime”, sau englezesc ”sea kale”. Până să ajung să vă povestesc mai multe despre aceasta plantă sălbatică comestibilă, vă voi lăsa cu descrierea pe care i-o face Wikipedia englezească și pe care am tradus-o mai jos: ”În unele părți ale Europei, cum ar fi coasta Atlanticului, planta este cultivată asemeni verzei. În Anglia exista un obicei de-a acoperi lăstarii care ieșeau primăvara, lipsind planta de lumina soarelui – o tehnică de albire asemănătoare cu cea a andivelor. Prin secolul al XVIII-lea, a devenit o legumă de grădină comună în zonele anglofone, dar popularitatea sa a atins apogeul în secolul al XIX-lea, când varza de mare a apărut în cartea lui Thomas Jefferson, Garden Book, în 1809. A fost, de asemenea, deseori servită la Pavilionul Regal din Brighton, casa de vacanță pe timp de vară a prințului regent George al IV-lea al Angliei. Lăstarii sunt preparați ca sparanghelul: la aburi, fie cu sos bechamel sau unt topit, sare și piper. Are tendința de-a se deteriora la transport și ar trebui să fie consumată foarte curând după tăiere, acest lucru putând explica declinul în popularitate”. (sursa: Ierburi Uitate).
Mangalia News, 02.2024.
