„Eu nu beau vin, da’ citesc etichetele de pe sticle și colecționez texte, fiind sigură că unele sunt scrise la beție sau droguri, ori la vreun joc [nenea Nae face baie si se scarpină la oaie].
Altfel, n’ai cum deveni în halul ăsta de dadaist, peste noapte:
“Se simte pe limbă ca și când ai atinge o tapițerie bogată”.
“Ca și când ai mirosi pământ, ceva între sânge de vită, curry, motorină și pădure umedă.”
“Aroma de cedar, gudron și piatra fierbinte, cu note de trandafir zdrobit și pământ abia călcat”,
“După câteva rotiri viguroase ale paharului, o să simțiti note mentolate de mărar murat”.
“Structura este proaspătă, cu tanini pixelați”.
“Textură mătăsoasă care combină cu un efort suprem, elegant, ca un caleidoscop, aroma de piatră udă, picantul uleiului de nucă și o supă sărată de scoici, mulgând toate glandele salivare”.
„Roze masculin, cu structură proaspătă și crocantă”…, cu final lung în gură…!” 🙂
~~~
Mi’e și jenă să vă spun că azi facem varză murată cu cârnați și să nu zic despre ceva note de butoi mucegăit, cu note de consecutive de blană de ciobănesc carpatin plouat primăvara, devreme, fum de horn înfundat de un cuib de barză, fără să vă mulgă nimeni de bani.
Despre ciupercile fripte, mi’e frică să zic ceva, da’ voi să vă gândiți doar la note de unt și usturoi, nu la prostii.
La poza asta am mai dat explicații – chiar și oficiale, erau de oaie și nu au ajuns în oalele de la Bistro, ca să nu vă turați inutil”.
Oana Irina Coantă, Chef Owner la Bistro de l’Arte, Brașov.
