„N-aș fi crezut, dacă auzeam la altul, dar am pățit-o eu, astăzi, 8 Martie…
Vreau să ajung să filmez/fotografiez ceva Wild Life și aveam nevoie de o plasă de camuflaj, că nu o găsesc pe a mea. Am apelat la un amic care are un restaurant și am stabilit în seara asta să trec pe la el, să o caute în magazie și să mi-o dea. Ajung acolo, urlete de femei cum nu am prea auzit…, iese el, îl întreb ce se execută în local și-mi spune – Bă, pe ce lume ești? Este 8 Martie, am petrecere pentru femei și ”stripări” în meniu! Anul asta chiar sunt cuminți, fetele… Rămân în holul de la intrare, iar el se duce să-mi caute plasa, să mi-o dea.
Eu, îmbrăcat cu o bluză care stă ceva mai mulat pe corp și o geacă descheiată, mă trezesc singur cu o femeie venind spre mine, zâmbind larg, de parcă mă cunoștea. Mă întreabă – Ce faci dragă, gata? Mă gândesc rapid dacă nu cumva o cunosc, sau dacă nu e o prietenă de-a mea din online, care mă urmăreste și zâmbind fâstâcit, o întreb – Mă cunoașteți, pardon, ne cunoaștem? La care primesc un răspuns năucitor – Lasă dragă că până mâine dimineață o să ne cunoaștem bine! Hai, mergem, dacă tot ai terminat cu astea?!!! Bă, am intrat inițial în alarma mică – cum să ne cunoaștem până dimineață, că eu vreau să plec cu Cristi în noaptea asta, să fim la răsărit în zona unde vrem să fotografiem…
Băăăăi și m-a lovit apoi revelația, cu alarma cea mare – Asta vrea să mă babardească, crede că sunt streapăr, ceva!!! Ei bine, tipa și-a înfipt mâna în brațul meu stâng și deja mă trăgea spre ieșire, când apare amicul meu și face ochii cât cepele, întrebând – Ce faci Mircea? Tipa preia inițiativa și îi spune – Lasă-l că și-a terminat treaba, nu vezi? Acum merge cu mine! Aaa, deci Mirciulică te cheamă! Frumos! Cred că privirea mea DISPERATĂ l-a făcut să înțeleagă fără vorbe situația în care mă aflam și omul încearcă să o distragă și să mă scoată din ghearele ei – avea unghiile mari, am remarcat asta pentru prima oară în viața mea, că nu-mi pasă de unghii, când e vorba de femei, doar lor li se pare că noi ne uităm la unghii…
Omul o ia pe ocolite, cum că – sunteți clienta mea de atâta timp, stați să vedem ce mai are Mircea în program – hopaaa, deja eram striper angajat, la program – și cu siguranță, dacă mai stați un pic se eliberează și merge cu dumneavoastră. În timp ce vorbea, încearcă să-i desprindă mâna de brațul meu și să mă tragă în bucătărie. Asta, Hațțț, mă apucă cu cealaltă mână și începe să mă tragă spre iesire! Băăăi, nu s-au făcut încă filme cu privire ca a mea, disperată!!! Parcă eram mielul dus la tăiere! Unul trăgea de mine, să merg într-o direcție, celălalt în direcția opusă. Dar omul are o sclipire de geniu și-mi spune – Mircea, dar ce faci, îți lași geanta cu acesoriile în vestiar la mine? Asta, când aude ”accesorii” percutează imediat – Aaaa, du-te și ia alea, că vreau să te văd cu ele!!! Instant am intrat în rol, ăsta îmi face semn în ce direcție pot evada și simt că tipa mă eliberează, moment în care am fost ca pasărea care-și ia zborul prima oară!!! Mai apuc să aud din urmă cum țipă după mine – Să nu uiți să iei și pelerina aia roșie!!!…
Am ieșit prin spate, mi-am încheiat geaca până la gât, să nu dau de altă ”iubăreață” prin parcare, am ajuns la mașină și am plecat, fără plasă de camuflaj, fără nimic!
M-a sunat omul să-mi spună că mă caută aia prin tot localul de o oră… și dacă vreau să-i dea numărul meu de telefon! Doamne apără-mă și mă păzește!!!
Așa ceva… nu poate fi inventat. Doar trăit! Flamingoboi!”.
Mircea Bezergheanu.
MN: Pe lângă realul său talent de povestitor, Mircea Bezergheanu ne oferă numeroase albume Foto/Video extraordinare, publicate și pe Mangalia News. Mulțumim, Maestre.
Mangalia News, 10.03.2024.
