În atenția jurnaliștilor și intelectualilor români:
— dialogurile filmate se numesc emisiuni, nu podcasturi,
— emisiunile au ediții, nu episoade. Episoadele sunt la seriale,
— pauzele publicitare pot fi anunțate cu genericul „publicitate“. Sau cu genericul „reclame“. Cuvintele promo, pub, ads nu există în limba română;
— se numără vizionările, nu vizualizările,
— ceea ce citim noi pe internet sunt ziare și reviste, nu platforme, nu site-uri, nu „proiecte jurnalistice”,
— textele de opinie se numesc editoriale, articole, tablete, cronici, eseuri, în niciun caz op-ed-uri sau bloguri,
— spre deosebire de titlurile englezești, titlurile românești admit majusculă numai la primul cuvânt. „Vreme ploioasă în toată țara“, nu „Vreme Ploioasă În Toată Țara“,
— într-o publicație, e absurd ca unele nume de rubrică să fie în română (Politică, Economie, Vreme etc.), iar altele să fie în engleză (Lifestyle, Tech etc.) Hotărâți-vă pentru o limbă.
— spunem ultima oră, nu update, nu breaking news,
— spunem erată, nu later edit,
— spunem minciună, manipulare, dezinformare, intoxicare, fumigenă, fals, făcătură, nu fake news,
— spunem greșeală de culegere sau greșeală de redactare, nu typo;
— spunem corp de literă, nu font;
— spunem aldine, nu bold,
— spunem transmisiune în direct, nu transmisiune live;
— spunem flux de știri, nu feed;
— spunem lideri de opinie, nu influencers;
— spunem temă sau subiect, nu topică. Topica înseamnă altceva în română,
— spunem în altă ordine de idei, nu off topic;
— spunem dialog, conversație, dezbatere, convorbire, taifas, masă rotundă, tacla, colocviu, nu talk-show;
— prima apariție a unei publicații se numește număr de semnal, nu număr-pilot (lăsați aviația în pace!);
— o instituție de presă e alcătuită din redactori, corectori, secretari generali de redacție, reporteri, directori, nu din editori și senior editori. Editorii scot cărți, au altă meserie,
— când ezităm în redactarea unei știri, avem la dispoziție expresia „informația nu a fost confirmată“. Expresia „informația nu a fost verificată“, papagalicită după engleză, sună prost. Prima expresie, clasică în gazetărie, înseamnă că lucrăm la verificare, dar că nu avem dovezi finale. A doua expresie ar presupune că ardem gazul, că ne plimbăm cu ochii pe tavan, că nici nu ne-am apucat să verificăm, darămite să fi și obținut confirmarea,
— imaginile se modifică, prelucrează, retușează, nu editează. Doar cărțile se editează,
— sintagma „photo credit“ nu înseamnă nimic în românește. Zeci de ani s-a spus „sursa ilustrațiilor“, sau „fotograf“ și n-a murit nimeni;
— dacă cităm în mod formal din Ion Ionescu, se cuvine să-i reproducem cuvintele și apoi să scriem Ion Ionescu, nu -Ion Inescu. Linia nu are ce căuta, e doar o maimuțăreală după obiceiul american;
— ghilimelele românești nu sunt “”. Putem folosi „” (seamănă cu 99, ambele semne), sau „“ (99 la deschidere, 66 la închidere);
— după două puncte, utilizăm minusculă, nu majusculă. Scriem „Accident feroviar în Franța: pagube de milioane“, nu „Accident feroviar în Franța: Pagube de milioane“;
— scriem „revista e publicată de trustul Alpha“, nu „revista e publicată de Trustul Alpha“. La fel, „cartea a apărut la editura Omega“, nu „cartea a apărut la Editura Omega“;
— editurile lansează cărți, lucrări, volume, tomuri, nu titluri;
— cărțile se vând în exemplare, nu în cópii;
— când se vând multe exemplare, ele devin populare, nu bestsellers;
— nu există draft de articol sau de carte, există ciornă, schiță, eboșă, crochiu, șpalt, manuscris;
— nu există presă print, există presă imprimată sau presă pe hârtie;
— presa quality e, de fapt, presă de calitate, presă serioasă;
— publicul de aici e format din abonați, cititori, privitori, nu din followers sau urmăritori (dacă vă urmărește cineva, anunțați poliția).
Pe scurt, vă rog să nu uitați că vă adresați unor oameni din București, Craiova sau Iași, nu Washington, New York, Cincinnati (unde, în treacăt fie spus, suspectez că n-ați lega bine două fraze).
Keep in touch! 🙂
(sursa: Alex Păun, Fb).
