LA MULŢI ANI, ILEANA ALEXE!
Sensibile texte semnate de Ileana:
Pe strada ce se intinde de-a lungul apei, casele vechi ale grecilor stau incremenite cu cate o muscata rosie agatata in coltul ruinat al balconului. Toata atmosfera pare desprinsa din cartea lui Jean Bart, Europolis. Bucuria regasirii se consuma in liniste, fiecare parca vrea sa umple aerul de celalalt si sa-l respire. In colt este o mica carciumioara, are vreo trei mese destul de nesigure, dar setea noptii de august ne opreste pasii aici. Golesc paharul cu inghitituri mari si raman cu el in aer. La una din mese un batran lipovean, venit parca din poveste, ne priveste adanc, cuminte. De ce i-om fi adus aminte? Fara sa-si ia ochii de pe noi, a scos o armonica mica din care a curs muzica acelei clipe. Canta cu ochii inchisi si-n cumintenia lui a facut ca totul sa fie numai al nostru. Mainile ni s-au impreunat deasupra mesei si amutiti de dor, cu muzica aceea pe urmele noastre, am pornit prin noaptea grea,catifelata spre unicul hotel din port. Am deschis usa scorojita de lemn, am pasit, si-n urma noastra s-a inchis… o alta poveste adevarata.
Autor: Ileana Alexe.
UN VIS
Un vis! Am intrat într-un vis ce-l vreau al meu, numai al meu. De când a început muzica,
m-am regăsit eu, cea care sunt acum și cea din viața dinainte de a fi trăită.
M-am visat mereu în locurile unde mi s-a născut sufletul, dar acum am fost… Acolo.
Pașii mi s-au afundat în nisipul moale, udat de apa aceea imposibil de albastră. Toată bucuria, dragostea de viață, au țâșnit nebune din mine, mi-am aruncat brațele în lături și ele s-au făcut aripi.
Plutesc peste visul zidit din piatră albă și val albastru spre… Acasă. Aici, la terasa cu două măsuțe în față și geamul plin de flori, mă așteaptă cineva: Zorba, el era.
– Chiar? ai să întrebi neîncrezător.
– Zorba, repet, cine altul? În fiecare grec este un Zorba, care atunci când aude țâșnind din coarda de mandolină muzica dragă inimii sale, uită de tot, închide ochii și ușor, ușor pașii se duc dreapta, stânga, în față și apoi… pac! Se apleacă și lovește puternic necazul ce i-a stat în cale.
Dacă vrei să știi cum este un grec, privește-l dansând. Privește-l atent. Ai să spui că la un moment dat nu mai vedeai omul, doar dansul.
– Am văzut o floare de portocal, uite coloanele acelea cum sclipesc, uite, uite ! Mai vreau să vorbesc despre atâtea lucruri, dar pixul nu mai alunecă, nici un cuvânt nu se mai vede pe coala albă.
Muzica s-a terminat! Visul meu, numai al meu s-a dus înapoi, s-a rătăcit printre notele de
pe portativ. L-am pierdut? Nuuu! Intru în Locantă, iau meniul cu ce? Doamne, să fiu atentă, că meniurile astea sunt cu tot felul de dichisuri. Dacă-l iau pe care nu trebuie, mă trezesc în alt vis și acum nu-l vreau decât pe acesta. Mă gândesc dacă nu cumva ar trebui să rămân
Acolo, undeva… în vis.
Autor: Ileana Alexe, Mangalia.
Ileana Alexe:
”Din praf de stele, puţină rouă şi flori de cireş, Dumnezeu a găsit timp să mai plămădească un boţ de om, asupra căruia a suflat cu adiere de primăvară şi i-a dat viaţă. M-am ridicat şi cu paşi şovăielnici am intrat în Lume… azi.
”Azi”, de azi este numai al meu şi va rămâne şi după mine.
M-am născut bogată, fiindcă El mi-a dat în dar o Zi numai a mea. Şi mi-a mai dat şi o trăistuţă, plină cu bune şi rele. Iau din ea la nimereală. Nu am voie să aleg. Şi totuşi , atunci când este Ziua, lucrurile rele uită să mai iasă şi, ca din traista lui Ivan, ies cu prisos mulţime de bucurii, împliniri, realizări, poate mai multe decât îmi trebuie, că doar am învăţat să fiu cumpătată.
Dar dacă tot e cu prisos, atunci Azi am voie să împart cu cei dragi, adică cu voi, cei care îmi sunteţi PRIETENI.
Dăruindu-vă din minunile pe care Azi, traista mea de zestre mi le dă, vă mulţumesc pentru că v-am avut aproape şi pentru că azi aţi avut un gând bun pentru mine”.
Mangalia News, 10.05.2022.
