Victor Ravini – Cât de veche este Mioriţa?
Părerile savanţilor despre vechimea Mioriţei oscilează între vremuri recente şi vremea dacilor. Părerismul a dominat şi la interpretarea conţinutului Mioriţei. Opinii neîntemeiate au dus la denigrarea celei mai frumoase şi mai valoroase creaţii literare a strămoşilor noştri, la dispreţ pentru cioban şi pentru români. Metodologia de cercetare a textelor folclorice în trecut era deficitară. Principala eroare a fost interpretarea Mioriţei ca o relatare despre ceva petrecut în realitate, la fel ca în Baltagul lui Mihail Sadoveanu. George Călinescu a afirmat cu hotărâre că Mioriţa este un mit, însă a fost ignorat de majoritatea savanţilor, în frunte cu Mircea Eliade. Toate miturile arhaice consemnează obiceiuri, sisteme de sentimente şi scopuri ale unor colectivităţi. La suprafaţă ele pot părea compuse din istorii adevărate. În profunzime, ele conţin viziuni poetice asupra misterului vieţii dintr‑o anume perspectivă. A citi un mit ca o cronică a unui fapt real înseamnă a nu vedea pădurea din cauza copacilor şi nici copacii din cauza pădurii.
De bună seamă că toate textele, chiar şi cele întemeiate pe fantezie, sunt un produs al contextului istoric şi social în care au apărut. Aşadar, au o legătură directă cu realitatea şi oglindesc aspecte reale din acea societate, a acelor vremi. Toate aspectele etnografice, sociale, economice, toţi termenii concreţi şi abstracţi din metaforele Mioriţei, cât şi concepţia despre viaţă a personajelor au legătură cu nivelul de dezvoltare materială şi spirituală a societăţii din vremea când au fost compuse versurile. La fel şi adaosurile ulterioare, din diferite variante, redau aspecte economice şi sociale din vremuri mai noi, cât şi o înţelegere a conţinutului adaptată la mentalităţi mai noi.
Am analizat 973 de variante ale Mioriţei, cu cele mai noi metode învăţate la universitate în Suedia, în Mioriţa – Izvorul nemuririi, Editura Alcor, Bucureşti 2016, ediţia a doua – 2017. În unele variante sacrificiul ciobanului e planificat pe ziua de Sf. Ilie, care în credinţele populare „a fost mai întâi soldat înconjurat de arme, viteaz şi bun vânător, cioban la oi, fiu de oameni sărmani şi servitor la diavolul”. Credinţele arată continuitatea lui Sf. Ilie de la societatea vânătorilor la cea a ciobanilor şi că el poate proveni din religia pre‑creştină a strămoşilor noştri. Ştiinţa religiilor face deosebirea dintre Sf. Ilie din folclor şi tizul său din Biblie sau din biserică. În multe variante sunt versuri ce păstrează amintirea unor realităţi dintr‑o societate aflată în epoca de trecere de la stadiul de vânători, la începuturile culturii pastorale. De exemplu: partitura ciobanului e rostită de un pui de căprioară vânat în pădure; căpriorul spune că vrea să fie îngropat la stână. În toate variantele Mioriţei, elementele din cultura vânătorilor arhaici sunt bine integrate şi precumpănesc calitativ improvizaţiile sau adaptările la vremuri mai noi. […]
Vă invităm să citiți continuarea în Revista ”Contemporanul”, Nr.6, din iunie 2021.
MN: Alte scrieri valoroase ce poartă semnătura scriitorului Victor Ravini și sunt publicate de Mangalia News, puteți viziona AICI.
Mangalia News, 26.09.2021.
