Modern, OZN, Styx, Orpheus, AMICII, sau ce cântam noi prin anii ’64 – ’69… | Albumul cu Memorii – prof. Traian Lupu – partea I
Această postare mi-a fost inspirată de câteva fotografii din perioada studenţiei şi, mai ales, de schiţa unui repertoriu cu piesele pe care le interpretam pe vremea aceea cu formaţiile în care am cântat, o hârtie îngălbenită pe care am găsit-o printre pozele de familie… (Îmi confirmă Mihai M. că lista e scrisă de mâna lui! 🙂 02.06.22).
Şi atunci, am pornit la o muncă de „restaurare” a amintirilor atât de dragi din cea mai frumoasă perioadă, cea de student la Arte plastice, Universitatea din Timişoara…
Pe măsură ce voi mai găsi informaţii, poze, sau mă vor contacta vechii mei colegi de trupe cu care am cântat, voi completa cu bucurie această pagină…
Din repertoriul formaţiilor studenţeşti OZN – STYX – ORPHEUS – AMICII
Timişoara – anii ‘64 – ‘69 – spectacole la Casa de cultură a studenţilor, seri de dans la cantina “U”, turnee prin judeţ şi prin ţară, tabăra studenţească internaţională de la Tuşnad, iarna 67-68 şi la Predeal, vara anului 1968 etc etc…
Selecţie:
Uvertura de deschidere a spectacolelor noastre era: Popeye’ theme – The Sailorman:
Johnny Guitar:
The Shadows – Apache:
The Ventures Live: Wipe Out / pixelmuttz.blogspot.com
Duane Eddy – Rebel-rouser:
JIMI HENDRIX – HEY JOE:
George Baker Selection – Una Paloma Blanca:
Manfred Mann – Mighty Quinn:
Status Quo – Pictures Of Matchstick Men:
Rolling Stones – „Jumping Jack Flash„ – LIVE – ’68 – HQ:
The Equals – Baby Come Back – „Top Of The Pops” Show (1968):
Tremeloes – Helule, Helule:
John Fred and his Playboy Band – Agnes English – Judy in disguise:
Bee Gees – Massachusetts:
Ohio Express – Yummy, Yummy, Yummy:
Componenţa formaţiilor “OZN” (apoi: “STYX” – “ORPHEUS”):
Chitară solo şi şeful trupelor: MIHAI MUNCIOIU-NIŢESCU, actualmente la Dortmund, în Germania;
Chitară armonie, muzicuţă, blockflote, voce: LALY (Ludovic) MILTALER (şi el, după câte am auzit, în Germania, pictor de biserici si muzician);
Chitară solo şi armonie: BUJOR HARIGA (bine stabilit d.p.d.v. muzical în Timişoara);
Chitară bass: Sandu Gavra (asistent la Facultatea de Fizică, la vremea aceea…);
Clape: Martin Kaupert din Arad, cu „Farfisa”;
Baterie şi voce: Traian Lupu (în poza asta, ieşit din cadru, cu tobele pe scări, spre etajul cantinei de la U).
AMICII:
Chitară solo şi muzicuţă: DAN IONESCU, şeful formaţiei;
Chitară armonie: Costel Elade (într-o perioadă, apoi la Clasic XX); stabilit şi el în Germania, împreună cu Giţu şi familiile lor…
Chitară bass: Ghiţă Baltă, …
Clape: Liviu Râmneanţu, cel care continuă tradiţia „AMICII” prin trupa „Amicii Cover Band” din Timişoara…
Baterie şi voce: Traian Lupu (până în 1969); după aceea, a venit Mihai (Mişi) Farcaş la tobe.
În foto, de la stânga la dreapta: AMICII, într-o altă variantă ad-hoc: Traian Lupu, Dan Ionescu, Horsti şi Costel Elade.
Şi mai am o poză dragă mie – prima fotografie color! -, din perioada când eram metodist la Casa raională de cultură din Sânnicolau Mare (imediat după absolvirea liceului) şi am alcătuit prima formaţie rock din oraş, împreună cu Costel Elade (chitară solo), cu Siggi Pattera (chitară armonie) şi Enzo Danețiu (bas şi vocal)… Ce ani frumoşi… Eram supranumiţi „Beatles-ii raionului” !!!
N.B. Îi rog pe „veterani” să mă ajute în completarea acestei sumare prezentări cu numele foştilor noştri coechipieri din trupele studenţeşti şi cu alte poze de pe-atunci, mulţumindu-le anticipat şi dorindu-le sănătate multă şi bucurii depline, lor şi tuturor celor dragi.
Episodul II, aici:
UPDATE – Comentarii:
Amintiri superbe…, precum si cele din celalalt articol. Pentru cativa ani, am facut parte din juriul unui festival jazz / rock / folk organizat in Semenic si Turnu Severin…, pana la moartea neasteptata a celui ce era initiatorul si sufletul acelui eveniment, bunul prieten si prea devreme plecat dintre noi, la varsta de 49 de ani, compozitorul si poli-instrumentistul… Razvan Slama.
Cu acea ocazie l-am cunoscut pe Hari (Bujor Hariga), un om tare fain, de care ma leaga amintiri foarte foarte placute. Hari a continuat in acele vremuri, in Timisoara, alaturi de grupul rock ProMuzica. Pentru cei ce nu stiu insa, printre cei amintiti in fotografiile de mai sus se afla chiar pionierii muzicii rock, pop-rock sau progresiv din tara noastra. S-ar spune ca in Cluj si in Timisoara s-a nascut rock-ul autohton. Daca nu ma insel, si celebritatea fostei “serparii”, adica a satului de vacanță Vama Veche, se datorează studentilor din Cluj…, care prin anii ’60 sau ’70 obtinusera o tabara oficiala in zona respectiva. Multumiri pentru faptul că ne-ati impartasit arhiva de fotografie! Multa sanatate! Marius G. Mihalache.
MN: Mulțumim, dragă Marius, pentru cuvintele minunate. Rămâi același romantic, fascinat de muzica acelor ani, ca și noi… Ținem aproape. Scrie-ne oricând, pe adresa redacției: [email protected]
Marius G. Mihalache: Multumesc frumos… Pana una alta urmaresc articolele publicate aici cu interes. Da, sunt pasionat de fascinanta istorie a muzicii si a artelor, poate fiindca am trecut prin clasa bunului prieten acum, Florian Lungu, sau Moșu, pentru pasionatii de jazz, a compozitorului post-modernist Doru Popovici, muzicologului si compozitorul Vasile Donose, tatăl mezzosopranei Ruxandra Donose, prin mâna istoricilor si marilor cinefili Călin Căliman si a doamnei Dana Duma, dar si a lui Ion Truică, pionier al filmului de animatie si bun prieten al celebrului nostru Gopo, sau Valeria Bartzer, sotia remarcabilului orchestrator, Richard Bartzer, fosta mea diriginta si profesoara de muzica in scoala generala, care ne imbuiba nu doar cu muzica clasica, ci si cu Beatles, Doors, Joplin, Maria Tanase, Ioana Radu, Mia Braia sau muzica prea putin cunoscuta… si ar mai fi desigur oarece oameni care si-au infipt mâinele intr-un fel sau altul in lutul cam nestatornic al fiintei mele. Ii amintesc fiindca ei fac sau faceau parte din acea categorie de oameni deschisi la minte, cutezatori sa spunem, curiosi si gata oricand de un experiment. Acei oameni preocupati de… sinteza – antiteza – teza, punctand in felul lor mersul evolutiei.
De la ei am inteles destul de devreme că artele se nasc in zona laică – fara conotatii religioase – sau mai bine spus, in batatura, pe prispa sau in mahalale, in subsolul unui liceu, intr-un garaj undeva. La polul opus aflandu-se fenomenul migrării, de la munte la mare, dintr-un sat intr-un oras, dintr-o țară in alta, de pe un continent pe altul… iar asta este fascinant. In zona cultă se așează doar frumos lucrurile, se organizeaza, se catalogheaza, se adaugă o tușă… in functie de principii estetice si chiar reguli… iar asta este cel putin interesant. Este motivul bucuriei mele de a vedea materiale precum cele de mai sus. Erau “cărămizile” lipsă din “zidurile” Cetății.
Mangalia News, 21.01.2021.
