1. Cea mai frumoasă Casă de Cultură de pe litoral.
Multe superlative a adunat Mangalia în constelația ei! Multe din ele au început să apună, altele sunt menținute cu greu. Dar Mangalia a purtat prin timp spiritul inconfundabil al unei cetăți invincibile, atmosfera unei metropole de vacanță unice, importanța covârșitoare a unui centru de cultură națională. Cele mai mari festivaluri, reuniuni, evenimente artistice, științifice, comunitare au adus de-a lungul anilor, Acasă, laurii unei nații străvechi, puternice, reprezentative în civilizația lumii. Un spațiu devenit simbolic al acestor întâmplări unice l-a reprezentat Casa de cultură, monument reprezentativ al orașului.
Primele demersuri privind Casa de Cultură fuseseră făcute în iulie 1958, către Institutul de proiectare Sovrom-construcţie Bucureşti, în conformitate cu HCM 17, prin care se cerea construirea de localuri pentru utilitate publică cu ajutorul autoimpunerii. S-a propus atunci proiectarea unui Cămin cultural cu o sală de spectacole având 400-500 mp, situat în centrul oraşului.[1]
Doi ani mai târziu, prin hotărârea Consiliului de Miniştri nr.444 din 16 aprilie 1960 sunt nominalizate lucrările de construcţii din Mangalia. Ele apăreau ca o necesitate stringentă. Era vorba despre clădirea Sfatului popular şi sediul organizaţiilor de masă ale oraşului Mangalia, investiţie în limita valorii de 2 milioane lei, clădirea Casei de cultură, cu o valoare de 3 milioane lei, alte lucrări edilitare aferente oraşului Mangalia în zona Casei sanatoriale, în limita valorii de 1,2 milioane lei, amenajarea faţadelor blocului IGAF, blocuri de locuinţe, cuprinzând 250 apartamente pentru cadrele Ministerului Forţelor Armate, din care 100 apartamente au fost prevăzute în limita a 10 milioane lei, lucrări edilitare necesare în restul oraşului Mangalia, în limita a 1 milion, locuinţe pentru Ministerul Forţelor Armate în Constanţa, cu o capacitate de 35 apartamente. Pentru finalizarea lucrărilor la Casa sanatorială Mangalia se mai acordă 1,2 milioane lei, suma finală nedepăşind 13 milioane. Forţa de muncă a Trustului de construcţii şi instalaţii al Ministerului Afacerilor Interne era suplimentată cu deţinuţi.[2]
Clădirea finalizată a Casei de Cultură Mangalia este un edificiu reprezentativ pentru perioada reconstrucţiei, pe tot litoralul românesc, arhitectul ei fiind Nicolaie Vlădescu, şef de atelier, arh. Theodor Iconomu. Imobilul, în desfăşurarea lui formează fundalul noii pieţe. Clădirea a avut de la început două funcţiuni specifice: spectacole şi club, care se pot desfăşura simultan, cu intrare unică sau separată. Sala de spectacole cuprindea 470 locuri repartizate pe o pantă unică în jumătatea dinspre scenă şi pe gradene în rest. Pentru acustică s-a făcut un studiu special, soluţia aleasă corespunzând polivalenţei sălii. Ca sistem constructiv s-a folosit scheletul de beton armat cu fundaţii pe piloţi care au mers la adâncimi de 8-12 m.
Arhitectul Nicolaie Vlădescu îşi motiva proiectul: ”Folosind elemente simple, în compoziţia aleasă am urmărit o expresie arhitecturală sobră, majoră, a cărei monumentalitate să fie împlinită prin decoraţia murală a întregii suprafeţe a faţadei principale. Sperăm ca viziunea plastică omaginată să fie susţinută prin elemente compoziţionale care să contribuie prin scara lor la ridicarea valorii plastice a edificiului, în acelaşi timp, adăugând Casei de Cultură o valenţă în plus, alături de celelalte mijloace de educare a maselor.”[3]
Un imens panou decorativ policrom de mozaicuri ceramice, numit „Geneze”, este o splendidă lucrare plastică semnată Jules Perahim şi Mac Constantinescu, sugestiv reprezentând unul din pereţii sălii principale de spectacole.[4]
Întinderea neîntreruptă a peretelui exterior al Casei de Cultură din Mangalia era gândită pentru o tapiţerie decorativă, motivau criticii de artă.
„Mozaicul de porţelan, realizat de un colectiv condus de maestrul Jules Perahim răspunde strălucit la apelul colaborării dintre decoraţia murală şi arhitectură. Cu atât mai mult, cu cât aceasta nu se face doar prin contingenţe de formă, ci prin necesitatea de exprimare a aceluiaşi conţinut de idei, identificat în aspiraţia pentru frumos.”[5]
Mozaicul este compus din 3.150.000 piese ceramice cu dimensiuni de 2X2 cm şi reprezintă într-o viziune originală elementele primordiale ale vieţii: apa, pământul, aerul şi soarele. Mozaicul se desfăşoară pe 300 mp. Concepută ca sală de conferinţe şi cinematograf, clădirea nu dispune de cabine, săli de repetiţii şi ateliere. Sala de spectacole a fost dotată cu echipamente şi instalaţii de iluminat, ventilaţie, proiecţii etc, performante pentru perioada respectivă.
Inaugurarea a avut loc la 10 august 1961, iar procesul verbal de predare a lucrărilor se încheie în 14 martie 1962, între ing. Aurel Mărgineanu, din MAI Bucureşti, şi ing. Dumitru Huşulescu, şeful secţiei Gospodărie comunală a Sfatului Popular Mangalia.[6]
Odată cu darea în folosinţă a lăcaşului de cultură, este mutată aici şi Biblioteca publică a oraşului. După doar doi ani, aceasta este mutată în localul şcolii vechi. Biblioteca orăşenească deţinea 5.579 volume şi avea înregistraţi 756 cititori. Avea secţie pentru copii, responsabilul bibliotecii fiind Nicolae Dragomir. […]
MN: Despre Casa de Cultură și, în general, despre Cultura din Mangalia, vă invităm să urmăriți și celălalt serial aniversar, realizat de redacția Mangalia News în anul 2015: MANGALIA 20, un TOP al personalităților locale.
2. Monumentul Eroilor, parte din ansamblul cultural al Agorei
Prima ediţie a taberei de creaţie Callatis se desfăşurase în perioada 15 septembrie – 31 octombrie 1997, cu participarea Muzeului de Arheologie din Mangalia şi a Fundaţiei Callatis 96, a Filialei Uniunii Artiştilor Plastici şi Inspectoratului Școlar Judeţean. Ansamblul monumental propus avea ca temă Omagiul eroilor martiri ai oraşului Mangalia.
Trei absolvenţi ai Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti: Adrian Dumitru, Niţă Doru şi Daniel Divrician, au conceput într-o formă modernă, figurativă, un ansamblu monumental care omagieză eroii neamului. O lucrare din granit şi bronz, cu fundaţia din beton armat, amplasată în vecinătatea Casei de cultură, va deveni repede o agora a oraşului.
Florica Cruceru, reputat critic de artă, om dăruit oraşului cu toată fiinţa sa, s-a implicat în realizarea acestui monument dedicat eroilor la Mangalia. Evocă acest moment în pagina unui cotidian local:
”Cine parcurge litoralul acum, în această lună a deşteptării naturii la viaţă, va întâlni, la Mangalia, o febrilă pregătire pentru sezonul estival. Nicăieri nu am întâlnit atâta grijă pentru curăţenia oraşului, pentru repararea asfaltului, a străzilor, pentru zugrăvirea caselor, pentru îngrijirea spaţiilor verzi. Şi acest lucru se explică prin existenţa aici a unui primar, a unui grup de consilieri şi, nu în ultimul rând, a unor responsabili, pe sectoare, uniţi într-o voinţă fermă de a face din Mangalia oraşul care merită a fi, căci anticul Callatis era, la rândul lui, cea mai frumoasă cetate a Pontului Euxin.
Era în luna octombrie a anului 1997, când am însoţit aici pe cei trei artişti (autori ai monumentului) pentru a stabili, împreună cu primăria, etapele de lucru, materialele necesare pentru realizare, locul amplasării şi alte detalii, toate incluse încheierii unei tabere de sculptură, în prima sa ediţie.
În condiţiile actuale, monumentul se înscrie paralel cu clădirile din dreapta şi din stânga şi perpendicular pe cea din fundal (de fapt, aceea care jenează cel mai mult „citirea” ansamblului monumental); acesta acoperă, prin amplasare, exact o bazilică ce se află în sol, la doi metri adâncime şi existenţa urmelor ei a fost marcată, în exterior, prin „borne” continue de o piatră, formând astfel, spaţiul înconjurător, delimitativ, al ansamblului.
Prezenţa monumentului aici rămâne, peste timp, însemn al cinstirii eroilor acestei părţi a Dobrogei; el va vorbi generaţiilor viitoare despre un anume mod de împlinire artistică, concordantă etapei de evoluţie a artelor de for public de acum. Nemuritor prin soliditatea materialului folosit – granit de Măcin şi bronz – sperăm ca el să nu rămână singular.
Autorii ansamblului monumental, Daniel Divrician, Doru Nuţă şi Adrian Dumitru, sunt trei artişti – un specialist în metal, un sculptor, şi un ceramist – care au lucrat într-o deplină armonie pentru a realiza un ansamblu artistic închegat, dar respectându-li-se fiecăruia autonomia deplină pentru fiecare componentă: ”Poarta”, datorată primului, „Altarul”, semnat de către cel de-al doilea, şi „Înălţare”, realizată de ultimul.
Monumentul este executat în material dur, granitul buciardat sau „natur” şi bronz, în unele părţi, şlefuit până la strălucire astfel încât să răsfrângă lumina soarelui în varii ore ale zilei sau ale nopţii, pentru care s-au realizat (după proiectele lui Doru Nuţă) lampadare şi spoturi speciale, care înconjoară spaţiul ocupat de monument”.[7]
Numele eroilor Mangaliei căzuţi la datorie a fost scris în piatră.
Din primul război mondial, 1916-1918:
Plt. Oprişan Dumitru, plt. Buluc Ioan, serg. Gheorghe Teodoru, serg. Ioan Stoia, cap. Harduvli Iordan, cap. Dumitru Coşoreanu, cap. Stavru Nicolae, cap. Caracaş Armeniac, sold. Trandaboru Aldea, sold. Radu Ştefan, sold. Cristea Mihai, sold. Ioan Mecu, sold. Caravan Florea, sold. Vasile Pohrib, sold. Benvie Tudor, sold. Aldea G. Aldea, sold. Constantin D. Dobre, sold. Ioan Nartea, sold. Nicolae Ionaşcu, sold. Tache Ionaşcu, sold. Spiru Teodoru, sold. Ioan T. Dumitru, sold. Vasile Epure, sold. Vasile Echim, sold. Constantin Ciontea, sold. Arieşanu Ilie, sold. Ioan Comitescu, sold. Iulius Cicht, sold. Ramazan Mustafa, sold. Bertula Geamai, sold. Ionuş Mememt, sold. Amet Hagi Mustafa.
În al doilea război mondial, 1941-1945:
Lt. Dobre Constantin, serg. Buciu Ioan, serg. Blacioti Nicolae, sold. Ion Mecu, sold. Gheorghe Niţoi, sold. Pandelică Dan, sold. Dieaconescu Dumitru, sold. Croşoveanu Oprea, sold. Roşu Ilie, sold. Colţea Nicolae, sold. Ana Dumitru, sold. Urucu Gheorghe, sold. Beldie Gheorghe, sold. Georgescu Traian, sold. Georgescu Gheorghe, sold. Traian Duplescu, sold. Lepădatu Bănică, sold. Tacu Vanghele, sold. Bonciu Ion, sold. Bonciu Dumitru, sold. Goschin Dumitru, sold. Agorasti Ion, sold. Ceară Ilie, sold. Ceară Nicolae, sold. Fuega Ion, sold. Ştefănescu Ion, serg. Rasim Salim, sold. Chiajim Salih. Glorie eternă eroilor noştri!”[8]
« Monumentul s-a născut dintr-o salutară iniţiativă locală, consemnează cronicarul. Principalii protagonişti au fost pe de-o parte, spre cinstea şi lauda lor, oficialii Primăriei municipale, iubitori de istorie şi de frumos, în frunte cu primarul, domnul inginer Zanfir Iorguş şi apropiaţii săi colaboratori, între care s-au numărat Alexandra Moraru, Traian Lupu, Gheorghe Fărcaşiu şi alţii. »[9]
De altfel, prima mare sărbătoare populară organizată de noua echipă managerială a Primăriei era prilejuită de inaugurarea acestui Monument al Eroilor, a cărui valoare a depăşit 23 milioane lei.
Începând cu acel an şi cu acest eveniment, sunt aprobate Zilele Mangaliei, care se vor desfăşura pe rând, la 9 mai, la 15 august şi la 8 septembrie, concretizate în ample manifestări culturale, artistice și sportive.
BIBLIOGRAFIE:
[1] Arhivele naţionale, Direcţia judeţeană Constanţa, fond Primăria Mangalia, dosar 38/1952, fila 18.
[2] Arhivele naţionale, Direcţia judeţeană Constanţa, fond Sfatul popular al oraşului Mangalia, dosar 119/1960, fila 108.
[3] Vlădescu, Nicolaie, Casa de cultură de la Mangalia, Arhitectura RPR, lX,nr.4-5(71-72), iulie-octombrie 1961, p.68.
[4] Lăzărescu, Cezar, Cristea Gabriel, Lăzărescu, Elena, Arhitectura românească în imagini, Editura Meridiane, 1972, p.114.
[5] Vanci, Marina, Estetica litoralului, Contemporanul nr.28,12 iulie 1963, p.2.
[6] Informaţii oferite de Viorel Chiurtu, fost director al Centrului Cultural Euxin.
[7] Cuget liber 15 mai 1998, în Florica Cruceru, Artele la malul mării, Muntenia, 2006, p.263-264.
[8] Text copiat de pe Monumentul eroilor.
[9] Tucă, Florian, Almăşan, Ioan Călin, Mangalia, triptic eroic, Societatea scriitorilor militari, Bucureşti, 2006, p.9.
(Text prelucrat și adnotat de autori – Aurelia Lăpușan și Ștefan Lăpușan, din lucrarea ”MANGALIA 100 DE REPERE”, Editura Next Book, Constanța, 2018).
MN: Întregul serial ”Municipiul Mangalia, 25 de ani în 25 de episoade”, poate fi vizionat la rubrica aniversară a cotidianului online Mangalia News.
P.s: Am fost și noi pe acolo… Vă amintiți, Tatiana, Laurențiu? https://bit.ly/2DfjPkz; https://bit.ly/2XEQnM3, sau pe-aici: https://bit.ly/3fjpS4E (prof. Traian Lupu).
Mangalia News, Duminică, 2 august 2020.
