Doi mari poeţi ai iubirii – Mihai Eminescu şi Edgar Allan Poe. Fragment din lucrarea „Arc poetic transatlantic: Mihai Eminescu – Edgar Allan Poe”

0
1782

MN: Se împlinesc, iată, doi ani, de când cotidianul online Mangalia News publică în serial articole dedicate ”Proiectului poetic transatlantic Eminescu – Poe”, consolidând astfel unul dintre ”pilonii” podului virtual care leagă Mangalia de București, de Iași și de alte orașe importante din țară și din lumea întreagă, în care aceste proiect ambițios își are colaboratori de nădejde. Suntem onorați să ne numărăm printre partenerii săi, lucru pentru care-i mulțumim domnului profesor dr. Ioan Iacob, inițiatorul proiectului. Recent, domnia sa ne-a încredințat rândurile de mai jos, spre publicare, ca un modest Omagiu adus Zilei Culturii Naționale:

”Un capitol din Teza de doctorat „Arc poetic transatlantic: Mihai Eminescu – Edgar Allan Poe”, apărută în Colecţia Eminesciana a Editurii JUNIMEA, în 2017, m-a tot urmărit şi m-am decis să scriu un eseu, din care voi oferi, în exclusivitate pentru MANGALIA NEWS, un fragment.

În fond, fiecare epocă are o anume viziune în receptarea valorilor, chiar dacă, în cazul valorilor exponenţiale (vezi Eminescu), există „riscul” preluării unor clişee în receptarea lor. „Hermeneutica se opune, din pure raţiuni metodologice, oricărei regionalizări, oricărui centrism exclusivist (parizian, anglo-saxon etc.), ca şi eurocentrismului ce ar ignora culturile orientale, al orientcentrismului ce ar ignora culturile europene etc. […] În istoria religiilor ca şi în antropologie sau folclor – scria Mircea Eliadecomparaţia are drept scop introducerea elementului universal într-o cercetare «locală», «provincială»…. Este evident că istoria ideilor literare implică şi impune acelaşi circuit hermeneutic: naţional-universal-naţional / universal-naţional-universal”. (Marino, A., 1974:282).

Aserţiunea lui Chauncey Burr din 1852 (că Poe a dat cel mai puţin din detaliile vieţii personale în operele sale şi că a scris ca un artist) putându-se aplica şi lui Eminescu. Într-un documentar realizat în 2010 de B.B.C, intitulat Love, Death and Women  (Iubire, moarte şi femei), Denise Mina (o renumită prozatoare scoţiană) investighează viaţa şi opera „unuia dintre cei mai mari scriitori horror ai lumii, Edgar Allan Poe” (se spune în prezentare, unde se subliniază că relaţiile dintre Poe şi femeile din viaţa sa – mama, soţia, iubita şi muza – au furnizat inspiraţie şi imbold pentru câteva dintre cele mai terifiante şi influente proze scurte ale secolului al XIX-lea).

Noi am extinde influenţa acestor relaţii şi asupra universului său poetic. Una din capodoperele lui E.A. Poe este Annabel Lee, poem scris în 1849, care nu a fost publicat decât la scurt timp după moartea sa. Poemul se înscrie (la fel ca multe alte poeme ale lui Poe, precum To One in Paradise, Ulalume, The Raven) în tema favorită a marelui poet american, „moartea unei femei frumoase”, care este, conform  Filosofiei compoziţiei, subiectul cel mai poetic din lume. Înainte de a încerca să desprindem câteva concluzii privind grila de lectură Eros – Thanatos, prin care să putem recepta două poeme exponenţiale pentru Poe şi Eminescu, se cuvin menţionate câteva elemente ce aduc în discuţie poemul de început al lui Eminescu, Mortua est!, căruia D. Caracostea îi dedică, în Arta cuvântului la Eminescu, un întreg capitol. D. Caracostea analizează riguros variantele poemului Mortua est! şi observă că Eminescu se distanţează pe rând de influenţele poeţilor care au scris pe tema morţii şi a iubirii şi care au folosit, în general, o abordare oarecum superficială, declarativă, în care cuvintele au mai mult un rol „de ornament”.    

O importantă sursă externă care ar fi putut avea o influenţă deosebită asupra poeziei  Mortua est!  este descoperită de Caracostea în Nopţile lui Young, pe când Tudor Vianu se referă la influenţe din Shakespeare, ce pot fi detectate în poemul eminescian scris în urma unei iubiri tragice, care în exegeza eminesciană este cunoscută drept „iubita moartă de la Ipoteşti”. Mortua est! rămâne poemul cel mai apropiat de dimensiunile gotice ale creaţiei lui Poe, iar un vers din Annabel Lee (”My darling, my darling, my life and my bride”), sună cel mai apropiat de eminescianul „mireasa sufletului meu” din Atât de fragedă! Dacă Annabel Lee rămâne un poem în sine,  Mortua  est!  (prin faptul că Eminescu  face   nemuritor  sufletul   iubitei  moarte   prin imaginea lunii – „regina nopţii moartă” –, în toată poezia sa motivul lunii apropiindu-se de motivul morţii!) devine o „grilă de lectură” a întregului său univers poetic, cu răsfrângeri până în Luceafărul.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

În  ultima   parte   a   secţiunii   „Iubire   şi   ideologie”, dintr-o carte apărută relativ recent,  Geometria consensului, se afirmă că „ideologiile mari nu rezistă doar graţie unei obiectivităţi pe care o extrag mizând până la capăt pe universalitatea  gândirii. Ele se descarcă retoric şi pot să transforme istoria într-o fiinţă vie atunci când fac iubirea şi dreptatea să coincidă”.

Adaptând acest principiu la universurile lirice ale lui Poe şi Eminescu, vom descoperi o congruenţă ce vizează relaţionarea iubirii faţă de moarte, relevante în acest sens fiind poemele Annabel Lee şi Mortua est! Am putea ajunge chiar la un raţionament inductiv (ambii mari poeţi sunt capabili de realizarea unui demers exemplar în numele unei veritabile „ideologii a iubirii”, iar fundamentul acestei „ideologii” a Erosului este generat de evenimente ce ţin de un  areal tragic  generat de Thanatos). La Eminescu, era vorba de iubita moartă de la Ipoteşti, iar la Poe, de moartea tinerei sale soţii, Virginia Clemm.

În Astrologia nordică găsim suficiente elemente ce ne ajută să înţelegem flexibilitatea eminesciană în a denumi Luna cu un apelativ metaforic de genul masculin. Cum motivaţia poetică pentru acest apelativ de genul masculin („monarc”) nu putea fi una superficială, din definiţia noţiunii respective putem deduce una din raţiunile profunde ale utilizării sale de către Eminescu. În Dicţionarul explicativ al limbii române găsim această definiţie: MONÁRH, monarhi, s.m. Conducător suprem al unei monarhii; suveran. Var: (înv.) monárc s.m.] – Din ngr. monárhis, germ. Monarch.

Prin extrapolare metaforică, Eminescu denumeşte motivul „iubitei moarte de la Ipoteşti” – al cărei suflet este imortalizat prin imaginea „lunii moarte”„adorat şi dulce al nopţilor monarc”, în contextul în care viaţa şi opera sa se află sub „stăpânirea”  simbolului astral al acestei iubiri tragice. Ne putem astfel explica de ce, în toată poezia eminesciană, motivul Lunii este apropiat de cel al morţii, iar această „consecvenţă metaforică” asigură unitatea exemplară a poeziei eminesciene”. 

Prof. dr. Ioan Iacob, ianuarie 2020.


MN: Cotidianul online Mangalia News este partener media oficial Arca TV, Televiziunea românilor de pretutindeni, care emite din Houston, Texas, USA, încă de la lansarea acestui post, alături de TVR Internațional. Proiectului Arca TV i‑am dedicat un serial de articole pe care le puteți citi AICI. De asemenea, Mangalia News este partener media al Postului de Radio ProDiaspora, care emite non-stop, de peste 10 ani, din Germania, pentru ascultătorii români din lumea întreagă. Radio ProDiaspora se poate asculta LIVE și de pe portalul Mangalia News!


Mangalia News, 15.01.2020.



piese-auto-mangalia.ro

lensa.ro


Leave a Reply