CADET LA MARINĂ – DOI ANI PE BRICUL „MIRCEA”, CARTEA PROMOȚIEI 1976 ANMB. Episodul 1

0
2506

CADET LA MARINĂ – DOI ANI PE BRICUL „MIRCEA”, CARTEA PROMOȚIEI 1976 ANMB. (Episodul 1).

Prin bunăvoința coordonatorului acestui volum antologic, comandor ( r ) Gheorghe Mihalache, președintele Filialei Mangalia a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere „Viceamiral Ing. Gr. Marteș”, avem marea onoare de a lansa în serial, pe portalul Mangalia News, o navă simbolică a ”Lupilor de mare” care au absolvit în anul 1976 cursurile Academiei Navale ”Mircea cel Bătrân” din Constanța – CARTEA PROMOȚIEI 1976 ANMB – CADET LA MARINĂ – DOI ANI PE BRICUL ”MIRCEA”. Iată, la 43 de ani de la absolvire, primul episod publicat astăzi online, din cartea apărută în anul aniversar 2016, cu cea de a doua ediție revăzută în 2018:

PROMOŢIA 1976 A ACADEMIEI NAVALE „MIRCEA CEL BĂTRÂN”, CONSTANŢA.

La elaborarea acestei lucrări au contribuit (în ordine alfabetică):
BACIU AUREL,
CIUCU GHEORGHE,
COMLOŞANU GABRIEL,
DĂNILĂ DORIN,
IONESCU ION,
MIHALACHE GHEORGHE (coordonator volum),
NICA MIRCEA,
PETRIA GHEORGHE,
PLEŞCA DUMITRU,
VASILE VIOREL,
SILAGHI (ARDELEAN) GAVRIL, 
ŞTEFAN BĂLUŢĂ.

Tehnoredactare şi copertă:
MIHALACHE GHEORGHE,
CIUCU GHEORGHE.
Ediţia a doua, revăzută 2018.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

*************************

MANGALIA – 2016. CUVÂNT ÎNAINTE. PROLOG

Au trecut 40 de ani

Gheorghe Mihalache

Oare când? 

Oare când s-au scurs cele peste 14.600 de zile de când am luat viaţa în piept şi am pornit, cei 39 de băieţi, pe un drum nou, drumul carierei de ofiţeri de marină? La 22 sau 23 de ani, plini de entuziasm, prieteni de-acum, după cei 4 ani de stat împreună, zi de zi şi noapte de noapte, frumoşi şi exuberanţi, cu gânduri măreţe de îndeplinit şi cu un stilet în geantă, pe care acum o să-l găsiţi aşezat în vreo panoplie prăfuită, am păşit spăşiţi în frumoasa carieră de ofiţeri de marină.

Stau şi mă întreb dacă merită să ne aducem aminte. Şi câte ne vom mai aduce aminte? Unii dintre noi refuză acest lucru. Nu vor să se dea bătuţi, nu concep că trebuie să depună armele şi să stea liniştiţi într-un parc, legănându-şi nepoţelul din cărucior. Refuză să-şi amintească, refuză să pună pe hârtie amintirile şi nu trebuie să îi condamnăm, ci să-i înţelegem. Vor să rămână tineri, aşa cum au fost acum 40 de ani. O parte dintre ei s-au decis să scrie în această carte, a Promoţiei 1976.

Mola prova, mola pupa! Maşina, încet înainte!…

Se apropie, cu fiecare val

Dorin Dănilă

Se apropie cu fiecare val, cu fiecare pală de vânt, cu fiecare nou răsărit şi apus, dar mai ales cu fiecare clipă, momentul când „pensionarii” promoţiei noastre se vor reîntâlni după 40 de ani de când, ca tineri locotenenţi, au ridicat velele frumoasei cariere de ofiţeri de marină, la absolvirea Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân” – secţia militară. Mi-ar fi plăcut mai mult să fi început cariera cu gradul de aspirant, aşa cum o fac azi absolvenţii militari ai Academiei Navale şi să devenim ofiţeri cu ocazia avansării la gradul de locotenent. Vă mai amintiţi, desigur, că intram în rândul ofiţerilor, în faţa şefilor noştri, doar când apărea a treia steluţă, sau a treia tresă mică pe epoleţi, sau pe mânecile hainei militare, ca locotenenţi majori. 

Dintre sute de catarge

Care lasă malurile,

Câte oare le vor sparge

Vânturile, valurile?

Să pun urgent ghilimelele şi să  indic sursa, ca să nu mă trezesc acuzat de plagiat? Aş putea oare să fiu acuzat de aşa ceva ? Nu cred. Doar Eminescu putea să iubească marea mai mult decât noi, în august 1976.

Am ajuns acum, cu toţii,  la  vârsta  a treia. Aproape cu toţii… Trei dintre cei 39 din fotografia făcută pe 23 august 1976, alături de contraamiralul Ilie Ştefan, comandantul Institutului de Marină, contraamiralul Sebastian Ulmeanu, Comandantul Marinei Militare şi primul secretar al Comitetului Judeţean P.C.R. Constanţa, Vasile Vîlcu, s-au grăbit spre apele liniştite de dincolo de linia orizontului.

Le păstrăm o pioasă amintire colegilor Eugen Constantinescu, Dumitru Cotleţ şi Marin Galantonu. De câţiva nu mai ştim nimic: Nicu Găleată, Sică Grosu…

În fotografia absolvenţilor de acum patru decenii lipseşte, totusi, o persoană. Cine oare? Cine să fie? L-am descoperit!… De bună voie si nesilit de nimeni, Viorel, colegul meu de bancă din cei patru ani ai institutului, a recunoscut absenţa, ca un act de indisciplină, inconfundabilă pentru cei care l-am cunoscut. Al cincilea „DA”  spus de promoţia noastră în faţa ofiţerului stării civile, dupa Stelică Antoniu, Gelu Şoldea, Mircea Nica, Teo Simion, l-a făcut pe Viorel să lipsească.

Am citit cu drag amintirile, autobiografiile, eseurile, am privit fotografiile din perioada „studenţiei”, din perioada când construiam „SSMD” (societatea socialistă multilateral dezvoltată) în Dobrogea, de la întâlnirile din ’86, ’96, 2001, 2006, 2011… Aştept de pe acum, cu nerăbdare, pe aceea din 2026, să vedem câţi ne vom bucura că, în sfârşit, organizatorii s-au gândit să sărbatorim semicentenarul absolvirii la… „Hanul lui Manuc’’. În anul acela vom încerca platformele pentru cărucioare! Doamne, fereşte!… Să nu avem parte.

Toţi am ajuns tătici, aşa că ne aducem aminte, cu plăcere, de perioada când îi plimbam în landouri pe cei şi cele care astăzi, pe unii, i-au făcut bunici puţin cam prea devreme. Ce să fac? Nu vorbesc eu, ci invidia din mine, care nu-mi dă pace!

Dragi colegi,

Aşa după cum mă cunoasteţi, scrisul nu a fost punctul meu forte, cu o sigură excepţie, remarcată de fiica mea, când era mai mică şi, obligat de împrejurări, a trebuit să o iau de la şcoală. Şi, pentru că mai aveam treabă, am împărţit amândoi, în acelaşi timp, biroul meu de pe nava bază pentru rezolvarea problemelor de serviciu şi şcolare. Observaţia, pe care a făcut-o şi a transmis-o soţiei, a fost relevantă în legatură cu calităţile scriitoriceşti pe care le posed: „Tata, toată ziua nu face altceva, decât semnează!”.

Să încerc totuşi să scriu ceva, ca să vă arăt că nu am uitat, încă, să semnez.

Să fac un bilanţ şi să încerc să punctez prin ce a fost promoţia noastră deosebită.

Promoţia căreia aparţinem este una, din punct de vedere numeric, mică, comparativ cu cele care ne-au precedat sau ne-au urmat. Asta, datorită  evenimentelor din 1968, din Cehoslovacia, pentru cei dinaintea noastră, respectiv  programului ambiţios de construcţii navale militare, pentru cei ce au venit după noi. Ca urmare, am fost admişi în anul I, la Facultatea de Navigaţie, 45 de elevi, în două grupe, 101-M şi 102-M.

Scheletul pe care s-au constituit cele două grupe a fost dat, în general, de liceele militare absolvite de 30 dintre noi. Ceilalţi 15 colegi erau absolvenţi ai liceelor civile, 4 dintre ei şi cu un an de stagiu militar, la trupă. Grupa 101-M, cu absolvenţi majoritari ai Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza şi 102-M, cu absolvenţi ai Liceului Militar „Ştefan cel Mare” de la Câmpulung Moldovenesc.

Din cei 45 admişi, 24 erau din judeţele limitrofe Mării Negre sau Dunării. Pe regiuni istorice, din Ardeal eram 8 elevi, din Muntenia veneau 7, iar din Moldova 5.  Cu excepţia unui elev de nationalitate maghiară, ceilalţi eram români. Am absolvit, în promotia 1976 a Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân”, 39. Unul a terminat în 1977 şi un altul în 1980. Ne-au părăsit, pe perioada celor 4 ani de studentie, 4 colegi.

Am început studiile sub titulatura de Şcoala Militară de Ofiţeri de Marină „Mircea cel Bătrân” şi am terminat ca a doua promoţie a Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân”, cu echivalare de absolvenţi de studii superioare în inginerie….

Am fost singura promoţie din istoria actualei Nave Şcoală „Mircea” care a fost îmbarcată şi instruită, pe aproape întreaga durată a primilor doi ani de facultate, la bordul navei. Am parcurs programa de pregătire şi am participat la marşuri de instrucţie cu bricul.

Am fost sigura promoţie, care la sfârşitul practicii din anul II, la despărţire, comandantul de atunci al navei, actualul contraamiral de flotilă în retragere Eugen Ispas, nu şi-a mai putut stăpâni emoţiile şi a plâns. Eram copiii DOMNIEI SALE! Aşa îi plăcea să ne numească, de câte ori ne-am întâlnit, ulterior. În acele momente l-am simţit iertându-ne toate năzdrăvaniile, pe care i le făcusem pe durata celor aproape doi ani (şi avea ce să ierte), dar şi dragostea şi mulţumirile, pe care dorea să ni le transmită fiecăruia dintre noi, în mod deosebit şi aparte.

Nava Şcoală „MIRCEA” rămâne, pentru noi, perioada cea mai frumoasă, dar şi cea mai dură trăită ca studenţi (cadeţi), marinari şi militari.

DESPRE PROMOŢIA 1976 A ACADEMIEI NAVALE ,,MIRCEA CEL BĂTRÂN”.

În luna iunie 2013, colegii noştri Dorin Dănilă şi Gheorghe Ciucu, au avut privilegiul de a se întâlni cu doi dintre mentorii promoţiei 1976 a Institutului de Marină, amiralul în retragere Ilie Ştefan şi contraamiralul în retragere Petre Zamfir. Cei doi şi-au lăsat amprenta puternică asupra formării a mii de ofiţeri de marină militară şi comercială, în etapa cea mai prolifică a şcolii de marină, având drept consecinţă încadrarea navelor militare şi comerciale ale României, din perioada 1960-1980, cu comandanţi foarte bine pregătiţi. Aflat la conducerea şcolii de marină, amiralul Ilie Ştefan a contribuit, în mod important, la afirmarea învăţământului de marină românesc pe plan naţional şi interna-ţional.

Înainte de a vă prezenta aprecierile celor doi amirali, vis-à-vis de promoţia 1976, să revedem câteva date importante din activitatea şi cariera lor.

Amiralul Ilie Ştefan a  fost avansat aspirant în anul 1949 şi contraamiral în anul 1971. A ocupat, în mod treptat, funcţii importante în marină: ofiţer cu navigaţia pe escortor, ofiţer secund pe o navă dragoare de mine, comandant de submarin, şef de stat major al Brigăzii de Apărare a Raionului Maritim, comandantul Divizionului de vedete torpiloare şi submarine, şef de stat major al Flotilei de Dunăre, comandantul Brigăzii 33 dragaj, comandant al Şcolii Navale, comandantul Centrului de Scafandri şi locţiitor al comandantului Marinei Militare pentru pregătirea de luptă şi învăţământ. A coordonat, timp de 20 de ani, devenirea învăţământului superior de marină şi formarea a tot atâtea generaţii de ofiţeri de marină. Timp de nouă ani, în calitate de comandant al Centrului de Scafandri, a avizat şi coordonat unele dintre cele mai importante activităţi ştiinţifice ale acestei unităţi.

Ne-a părăsit la data de 22 decembrie 2014, la 18 luni după interviul acordat colegilor noştri.

Contraamiralul (r) Petre Zamfir este veteran de război. A fost ambarcat pe distrugătorul „Regina Maria”, submarinele „Delfinul” şi „Rechinul”, participând la toate acţiunile de luptă ale acestor nave în Al Doilea Război Mondial; a comandat canoniera „Ghiculescu”, pe timpul marşului pentru reparaţii de la Constanţa la Genova (Italia) şi retur, în anul 1950; a fost comandantul Navei Şcoală “Mircea” în marşul Constanţa – Hamburg, în anul 1965, când nava a fost trimisă la reparaţii capitale. Echipajul comandat de el a înfruntat o furtună puternică în golful Biscaya, acţiune evidenţiată de presa franceză din acea vreme, pentru eroismul echipajului în salvarea navei de la scufundare; a fost cadru didactic, la catedra de marinărie şi manevra navei, în Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, în perioadele 1962-1966 şi 1967-1979, a pregătit 25 de promoţii de ofiţeri, care acum îi poartă un respect deosebit şi îi recunosc meritele de instructor şi pedagog.

Vă prezentăm, în continuare, ideile rezultate cu prilejul interviului acordat colegilor noştri.

Amiralul inginer Ilie Ştefan: După transformarea şcolii navale în instituţie de învăţământ superior de marină, am chemat şefii de catedre şi le-am solicitat să pună pe hârtie părerile lor vis-a-vis de calitatea de ofiţer de marină, în conformitate şi cu noile cerinţe ale conducerii Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului Învăţământului.

Ce credeţi ? S-au prezentat la mine cu elemente ce presupuneau 20 de ani de şcoală pentru a scoate un ofiţer de marină! Normal, le-am cerut să revadă şi să stabilească, concret, de ce are nevoie un om pentru a fi în măsură să comande o navă de luptă sau o navă comercială. La fel am procedat şi atunci când am stabilit obiectivele practicii de vară a elevilor din toţi anii de studii.

Am avut discuţii contradictorii cu conducerea armatei, în privinţa cuantumului orelor de ştiinţe sociale din programa de învăţământ. Pentru toate şcolile militare, cei de la condu-cerea învăţământului militar stabiliseră un procent de 25 %, ceea ce pentru institutul de marină era prea mult şi afecta celelalte materii absolut necesare. Am reuşit, într-un final, după ce am avut lungi discuţii chiar cu ministrul apărării, să acordăm doar 18 % pentru materiile care nu aveau tangen-ţă cu aria curriculară a ofiţerului de marină. Discuţii contradictorii cu conducerea armatei, pe probleme de învăţă-mânt, am avut pe tot timpul activităţii mele la comanda institutului, fapt ce m-a determinat, la un moment dat, să solicit schimbarea mea şi trecerea pe o altă funcţie, la Centrul de Scafadri al Marinei, cu toate că, mi s-a oferit comanda Marinei Militare.

Promoţia dumneavoastră a fost printre cele mai bune ale şcolii. Dovadă stă şi faptul că, trei dintre colegii voştri au ajuns amirali, iar marea majoritate au comandat unităţi şi mari unităţi ale marinei sau nave de luptă, cu rezultate remarcabile. Aţi avut şi un comandant al Marinei din rândurile dumneavoastră, pe domnul viceamiral Dorin Dănilă, ceea ce este o mândrie pentru promoţia 1976.

La fel se poate spune şi despre colegii dumneavoastră de la marina civilă. Parte dintre ei, încă, mai navigă şi sunt foarte dese situaţiile când mă întâlnesc cu ei prin Constanţa şi îşi exprimă îngrijorarea pentru slaba pregătire a ofiţerilor de marină de astăzi. Poate că şi scindarea învăţământului de marină este o cauză. Dar acesta este mersul istoriei.

Un ofiţer de marină trebuie să înveţe tot timpul cât se află la comandă. Îmi amintesc că eram tânăr ofiţer şi, împreună cu alţi colegi de-ai mei, eram chemaţi la „Libertatea”, de către comandorul Bibi Costăchescu, care ne punea să rezolvăm, în fiecare zi, probleme de navigaţie tactică şi de geometrie. Aşa se formează un ofiţer de marină, care trebuie să aibă curajul şi priceperea de a conduce o navă de luptă sau comercială şi, mai ales, de a-şi forma un echipaj, care să fie în măsură să aducă nava la mal, cum spunem noi, marinarii, în orice condiţii.

Urez promoţiei 1976 a Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân” multă sănătate şi cred că toţi componenţii ei trebuie să fie mândri pentru munca lor, depusă în slujba Marinei şi României.

Contraamiralul în retragere Petre Zamfir: Doresc să vă spun mai întâi părerea mea despre ofiţerul de marină de astăzi. Părerea mea a fost şi rămâne aceeaşi: tinerii noştri trebuie să fie mai întâi pregătiţi să comande o navă de luptă sau civilă şi apoi să fie ingineri. Un tânăr, care termină acum Academia, nu are nicio şansă ca inginer în viaţa civilă. M-am uitat pe o programă de învăţământ de la Academia navală şi am constatat că raportul dintre orele afectate specialităţii de bază, aceea de marină, şi cele de inginerie este de 1 la 20, ceea ce consider că este un lucru total greşit.

Eu am un nepot care conduce o firmă de crewing şi, împreună cu comandantul Academiei, am încercat să-i trimitem la firmă absolventi, care doreau să se afirme. După trei ani, însă, nepotul meu m-a anunţat că nu mai poate primi absolvenţi de la Academie, pentru că cei de la UMC sunt mai bine pregătiţi. Concluzia a fost că, undeva, s-a lăsat ştacheta mai jos, ceea ce este un lucru rău.

Când predam la catedră, în anii în care şi promoţia dumneavoastră se pregătea, am cerut elevilor să spună ce materii agreează mai mult şi pe care le-ar dori crescute, ca număr de ore. Răspunsul general a fost: navigaţia şi manevra navei. Am folosit aceste opinii în întocmirea programelor anuale de învăţământ şi mersul istoriei ne-a arătat că nu ne-am înşelat. Apoi, am menţinut permanent legăturile cu foştii elevi, care au ajuns comandanţi de nave şi unităţi sau comandanţi la marina civilă. Le-am ascultat părerile, vis-a-vis de nevoile şi cerinţele din marină, şi am schimbat permanent cursurile, în funcţie de cee ce se cerea. Un exemplu: un commandant de navă comercială mi-a trimis o lucrare intitulată „Accidente navale – studii de caz”. Am folosit intens această lucrare şi sute de elevi au parcurs aceste studii de caz, care s-au dovedit deosebit de utile, ulterior.

Apoi, şi colegii dumneavoastră au folosit la clasă lucrarea „Manevra navei”, care este, de fapt, o lucrare personală pe care trebuia să o fac obligatoriu, ca şef de catedră. S-a editat în 200 de exemplare, care au dispărut, semn că ea a fost utilă elevilor mei.

În decursul carierei mele am învăţat foarte multe de la foştii mei comandanţi. Într-o vreme, comandantul şcolii navale era şi comandantul bricului. În fiecare vară, plecam cu bricul pe mare şi aveam grijă ca tot ceea ce se însuşise teoretic să fie pus în practică.

Am învăţat multe de la Bibi Costăchescu. În imersiune, aflat la comanda submarinului, el rezolva probleme din revista de matematică şi le trimitea, apoi, la Universităţile din Iaşi şi Timişoara.

Eram adjutantul escadrilei de submarine, încadrat pe „Rechinul” şi în fiecare zi mă prezentam, cu puţin înainte de ora 13.00, la comandantul escadrilei, comandorul Lungu. Îl anunţam: „Domnule comandant echipajele sunt pregătite pentru raportul escadrilei”. Lungu mă aproba, apoi se ducea în faţa oglinzii şi îşi aranja ţinuta. Venea în faţa formaţiei cu o ţinută impecabilă şi avea în picioare pantofi de lac.

O dată, am întârziat dintr-o învoire. O fată era vinovata. M-am prezentat la comandorul Lungu şi i-am spus, în mod sincer, motivul şi faptul că am avut dureri de cap. Lungu m-a privit şi mi-a zis: „Dragul meu, sinceritatea dumitale mă deranjează. Să nu se mai întâmple. Mai bine te durea obrazul, decât capul”.

Păstrez o amintire plăcută despre promoţia 1976. Institutul de marină v-a pregătit pentru cele peste 80 de nave ale marinei militare şi 380 de nave ale marinei civile. Aţi ajuns comandanţi de nave, după perioade scurte de carieră, ceea ce a dovedit că eraţi foarte bine pregătiţi. Nu am avut unde să vă cazăm, la un moment dat, pe toţi şi aşa aţi stat o perioadă mult mai mare, decât ori care altă promoţie, pe bric. Dar, apreciez că acest fapt v-a ajutat şi mai mult să deveniţi adevăraţi marinari.

Şi aşa cum un profesor bun reuşeşte să îmbogăţească zestrea de cunoştinţe a elevilor săi, le fel şi promoţia 1976 a reuşit să mă bucure cu realizările ei, pentru care vă felicit.

Vă urez multă sănătate, vouă şi familiilor voastre!

***

Înainte de a merge mai departe, se cuvine să  facem o precizare. Când ne-am hotărât să scriem despre promoţia noastră, am considerat că  ar fi frumos ca, toţi cei 39 de absolvenţi ai Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân”, din Constanţa, promoţia 1976, secţia militară, să  aibă dreptul şi posibilitatea de a fi autori ai acestei cărţi. Din motive diverse, însă, nu am reuşit acest lucru.  Astfel că, pentru cursivitate şi din dorinţa de a lăsa cititorului o bună  impresie, am folosit, în cea mai mare parte a cărţii, amintirile colegului nostru, Aurel Baciu, care a fost mult mai inspirat, decât oricare dintre noi şi a păstrat notiţele unei perioade de peste patru ani de viaţă.  Noi, cu toţii, apreciem cele scrise de Aurel, chiar dacă printre rândurile sale s-au strecurat şi inadvertenţe şi încercăm să  completăm, în măsura în care ne mai aducem aminte, epopeea anilor de cadeţie, a anilor de formare a noastră ca vajnici ofiţeri ai Marinei Militare, ca slujitori ai întinderilor albastre.


Aici se încheie primul episod din CARTEA PROMOȚIEI 1976 ANMB.

VA URMA.


Mangalia News, Miercuri, 21 august 2019.



piese-auto-mangalia.ro

lensa.ro


Leave a Reply