În timpul Marii Foamete din anii 1946-1947, cel puţin 30.000 copii au fost salvaţi de intervenţia ţărilor scandinave, în frunte cu Suedia, Danemarca şi Norvegia. După ce a primit ajutorul consistent pe care ea însăşi îl implorase, România a răspuns solidarităţii acuzând voluntarii străini de spionaj şi izgonind toate organizaţiile „imperialiste“ din ţară.
România s-a confruntat cu o criză majoră în anii 1946-1947, când a fost lovită de secetă. Regiuni profund afectate, precum Moldova şi Muntenia (dar şi Basarabia, luată deja de sovietici), au avut de suferit o foamete cumplită.
Calamitatea ameninţa însuşi viitorul demografic din aceste provincii, astfel că regimul a luat o decizie fără precedent: a decis trimiterea copiilor din judeţele sinistrate în alte regiuni ale ţării, considerate „excedentare“ la recoltă.
GALERIE FOTO – ROMÂNIA ÎN TIMPUL MARII FOAMETE DIN 1946-1947
Dar pentru că ţara gemea de sărăcie, regimul comunist a cerut ajutorul statelor Europei trimiţând membri ai Guvernului să le solicite intervenţia de urgenţă. Dr. Florica Bagdasar, ministrul Sănătăţii de la acea vreme, a fost în Suedia ca să prezinte dezastrul, arătând că naţiunea română este pusă în pericol.
România, prioritate pentru Scandinavia
Suedia s-a mobilizat imediat, alături de alte ţări scandinave ca Danemarca şi Norvegia. Nordicii au colectat alimente, medicamente, vitamine, untură de peşte, haine, materiale sanitare, lenjerii, ţesături şi multe alte obiecte trebuitoare, organizând transporturi umanitare pe care le-au trimis în România. Trenuri şi vapoare au sosit în România cu astfel de ajutoare, însoţite de delegaţii de voluntari care să înfiinţeze cantine sociale şi să se ocupe personal de această acţiune de amploare. Pentru a ajuta copiii din România, organizaţiile au lăsat deoparte alte acţiuni, îndreptându-şi resursele spre ţara care avea nevoie de salvare.
Ţintele C.A.R.S.
Citește mai mult: adev.ro/pot402. Un articol memorabil! Autor: Sînziana Ionescu.
