Silvana Cojocăraşu: Primul Război Mondial la Mangalia. După o sută de ani… (fragmente).
Despre atmosfera din vara anului 1916 la Mangalia, puţin înainte de începerea războiului şi de evacuare, au rămas câteva notiţe în scrierile memorialistice “Efimeridele” ale lui Mariu Theodorian Carada, care surprinde tabloul unor vremuri apuse: “Bătrâna şi vestita republică nu mai era decât un târguleţ pitoresc, dar nu tocmai curat. Case vechi închise cu ziduri de piatră, altfel în ruină, se învecinau cu ziduri moderne, lipsite de gust, dar care păstrau caracterul turcesc. Menită a fi numai de piatră, biserica românească se ridica încet de tot pe un maidan din mijlocul oraşului. Pe o coastă în malul mării sta biserica grecească, iar în mijlocul unei grădini cu pomi şi verdeaţă se zărea geamia, apărată de ziduri de cetate. În portul genovez, un singur caic sub pavilion otoman se leagănă pe valuri, plictisit. Pe stradă mocani, tătari, greci. În cafenele sordide picoteau turci legaţi la cap cu turbane ce odinioară fuseseră albe. În faţa unei cafenele mai curăţele, la mese ce ocupau întreaga stradă, zărim fruntaşii Mangaliei. Judecătorul de ocol juca table cu popa cel grecesc, în rasă, cu mânecele largi de măturau caldarâmul. Plaja era încântătoare. Interesante şi movilele ce se ţin lanţ din Tomis la Callatis, movile ce împrejurul Mangaliei se adună de pare că sunt lipite unele de altele. Acestea, fără îndoială, sunt morminte. Arheologii nu sunt însă de acord ce pot fi, cele din drumul mare. Am părăsit Mangalia pe înserate, cu simpatie pentru târguleţul ce peste câteva săptămâni avea să fie jefuit de bulgari.”
La 2 septembrie 1916, bulgarii au ocupat Mangalia. Inamicul era superior în armament, avea blindate şi, mai ales, avioane care bombardau frontul, formaţiunile din spatele lui şi ţărmul Mării Negre. Mangalia a fost bombardată de pe mare cu aproape 200 de obuze, fiind din nou distrusă, aproape în întregime (singura fotografie cunoscută a vremii este cea a bisericii româneşti aflate în construcţie în centrul oraşului, cu urma obuzelor). Populaţia s-a refugiat în grabă, lăsându-şi gospodăriile pe mâna năvălitorilor. Căpitanul portului, Nicolae Şerbănescu, raporta că oraşul Mangalia a fost evacuat de populaţia refugiată, în seara zilei de 1-2 septembrie 1916, din cauza apropierii armatelor aliate inamice bulgaro-turce, în timp ce armata română se retrăgea spre linia Rasova-Cobadin-Tuzla.
La 3 septembrie, a fost declanşată acţiunea împotriva Balcicului. Bazargicul şi Cavarna au intrat ulterior sub ocupaţie, iar podul de la Silistra a fost abandonat. Luptele s-au mutat, astfel, pe mai vechea graniţă dobrogeană, Mangalia şi întreaga plasă fiind transformate în teatru de război.
Ocuparea oraşului Constanţa a reprezentat un episod tragic, nedemn de regulile războiului şi de acordurile internaţionale în vigoare privind teritoriile ocupate, populaţia civilă şi prizonierii de război: oraşul era devastat de bombardamentele crucişătoarelor germane, care distruseseră farurile de pe coastă şi de pe Insula Şerpilor, iar în numele răzbunării pentru pierderea Cadrilaterului în 1913, bulgarii s-au simţit eliberaţi de orice regulă, dedându-se la acte de cruzime, de la omorârea copiilor în leagăn, în satele din jurul Mangaliei, până la ocuparea caselor, rechiziţionarea bunurilor şi dispunerea de avutul românilor evacuaţi. Statuia lui Ovidiu a fost dărâmată de pe soclu şi a fost necesară intervenţia superiorilor germani pentru a fi repusă la locul ei.
Pentru o bună bucată de vreme, Mangalia a intrat sub ocupaţie, izolată de restul ţării. Luptele grele, desfăşurate timp de două luni, lăsaseră urme adânci la Mangalia: aşezări distruse, populaţia refugiată şi decimată, activitate economică inexistentă şi greu de repornit. Informaţii despre perioada ocupaţiei sunt puţine, provenind doar din rapoartele căpitanului portului Mangalia asupra bombardamentelor la care era supus oraşul, asupra jafurilor asupra clădirilor din partea armatelor germano-bulgare, dar şi din partea populaţiei nerefugiate, alcătuită din turci, bulgari, ţigani şi găgăuzi.
Pentru Mangalia, războiul a fost nefast, luptele grele desfiinţând sate şi cătune întregi, pentru totdeauna. Mangalia ca aşezare a fost aproape în întregime distrusă, fiind bombardata sistematic şi redusă la o ruină, căci „a avut onoarea a peste 200 de ghiulele, azvârlite din largul mării de pe un vas inamic. Mai toate casele din oraş au rămas schiloade”, după cum consemna şi Gala Galaction, în 1922. Reinstalarea autorităţilor româneşti s-a făcut treptat, în noiembrie/decembrie 1918. În scopul acordării de despăgubiri de război, s-au constituit comisii, pentru fiecare localitate afectată. După război, populaţia localităţii a crescut şi s-a întărit caracterul ei românesc, atât prin colonizări, cât şi prin emigrarea turcilor în Anatolia.
Aproape zece milioane de oameni au murit în Primul Război Mondial. Treizeci şi doi – este numărul eroilor din Mangalia, căzuţi în luptele din 1916-1918.
Primul Monument al Eroilor din Mangalia – 90 de ani de la inaugurare.
În cinstea eroilor căzuţi în bătălia Dobrogei din toamna anului 1916, în piaţa Mangaliei interbelice s-a ridicat Monumentul Eroilor Dobrogeni, cunoscut şi sub numele de Monumentul Soldatului Necunoscut, reprezentând un soldat cu puşca îndreptată spre sud-est, un monument ce se remarca prin echilibrul de esenţă clasică al compoziţiei. Lucrarea nu are autorul cunoscut în mod cert, fiind atribuită lui Ion Jalea, sculptor constănţean, datorită asemănării cu o altă lucrare a sculptorului, “Monumentul soldaţilor români morţi în captivitate în Germania”, ce fusese inaugurată în Lorena (Franţa), în 1923.
Monumentul Soldatului Necunoscut din Mangalia a fost ridicat în 1927 de Societatea Demobilizaţilor din Război, la iniţiativa lui Nicolae Iorga de a cinsti memoria soldaţilor Regimentului 9 Vânători şi a comandantului acestuia, generalul Gheorghe Rasoviceanu, care a contribuit decisiv la victoria de la Mărăşeşti. Inaugurarea monumentului, ce a avut loc la 20 august 1927, este legată de doliul naţional prilejuit de moartea Regelui Ferdinand I şi este relatată pe larg în presa vremii, în ziarul “Dacia”:
“Eri dimineaţă a avut loc în oraşul Mangalia solemnitatea inaugurării monumentului Eroilor dobrogeni, solemnitate care, deşi anunţată pentru ziua de 24 iulie, s’a amânat pentru data de eri, din cauza doliului naţional. A luat parte P.S.S. Episcopul Gherontie al Constanţei, însoţit de Arhimandritul Atanasie Dincă şi de cler, domnul ministru Inculeţ, şefii autorităţilor, precum şi un public numeros, venit din întreaga provincie.
După oficierea serviciului divin, Episcopul a ţinut o frumoasă cuvântare: (…) Scumpi eroi Dobrogeni, Vouă vi se închină acest odor sfinţit de Biserică. Monumentul ce vi s-a ridicat în Mangalia – vechiul Callatis – este un slab semn de recunoştinţă din partea noastră. De sunteţi români de naştere sau de alt neam, de pe pământul scumpei noastre patrii, ori de aţi sărit în ajutorul nostru ca aliaţi, toţi sunteţi scumpi sufletului nostru şi toţi aveţi drept la recunoştinţa noastră. Primiţi dar, eroi scumpi, semnul recunoştinţei noastre. Acest monument va grăi generaţiilor viitoare despre vitejia voastră şi va fi un îndemn pentru ea – şi ele – să iubească scumpa noastră Românie, cum aţi iubit-o voi, s’o apere cum aţi apărat-o voi. (…)
După aceasta au luat cuvântul domnii judecător Al. Şeitan, preşedintele comitetului pentru ridicarea monumentului inaugurat şi căpitan Nic. Ştefan, preşedintele Societăţii Invalizilor, cari, în cuvinte bine simţite, au vorbit despre faptele de arme ale dobrogenilor şi însemnătatea operei societăţii Monumentele Eroilor.
La urmă, domnul ministru Inculeţ, încheiând seria cuvântărilor, a preamărit memoria celor jertfiţi pe altarul Patriei, aducând din partea guvernului o pioasă aducere aminte celor căzuţi la datorie, pe câmpiile dobrogene.” („Solemnitatea de la Mangalia – Inaugurarea monumentului Eroilor dobrogeni”).
Extrase din:
Primul Război Mondial la Mangalia (XI), din studiul „Callatis, legenda Mării Negre”, în „Alternativa”, Canada, anul 9, nr. 102, aprilie 2012, rubrica „Studii Pontice” (http://www.alternativaonline.ca/index.html)
Mangalia, vârsta de aur: patrimoniul cultural (XIV), din studiul „Callatis, legenda Mării Negre”, în „Alternativa”, Canada, anul 9, nr. 105, iulie 2012, rubrica „Studii Pontice” (http://www.alternativaonline.ca/index.html)
Mangalia News, 12.08.2017.
