WORKSHOP CU TEMA: HIDROGRAFIA ŞI ŞTIINŢELE MĂRII
Cu prilejul aniversării a 88 de ani de activitate, Direcţia Hidrografică Maritimă, în calitate de autoritate naţională în domeniul hidrografiei maritime, reprezentantă a României la Organizaţia Hidrografică Internaţională, organizează vineri, 21 februarie, la sediul instituţiei, începând cu ora 10.00, un workshop cu tema Hidrografia şi ştiinţele mării.
Tema evenimentului din acest an oferă participanţilor oportunităţi diverse de a lega acest aspect profesional esenţial fie de hidrografie, în general, fie de o metodologie sau tehnologie inovatoare specifică, utilizată pentru maximizarea importanţei personalului hidrograf sau îmbunătăţirea eficienţei şi calităţii vieţii pe mare, precum şi a siguranţei navigaţiei.
Subiectele acestui simpozion se adresează unei sfere extinse de activităţi maritime şi portuare, precum producerea şi comercializarea echipamentelor hidrografice, exploatările maritime şi portuare, ridicările hidrografice şi cartografia marină, mediul ştiinţific universitar, proiectele de cercetare ştiinţifică etc.
Astfel, prin acest eveniment, Direcţia Hidrografică Maritimă doreşte să ofere participanţilor posibilitatea de a prezenta puncte de vedere proprii care să vină în sprijinul îmbunătăţirii activităţii şi serviciilor conexe dezvoltării hidrografiei în partea de vest a Mării Negre.
*****
Direcţia Hidrografică Maritimă este o structură importantă a Forţelor Navale Române şi, totodată, este autoritatea naţională în domeniul hidrografiei, cartografiei şi semnalizării maritime.
Reglementarea segmentului hidrografiei româneşti s-a realizat la data de 23 februarie 1926, când a fost înfiinţat Serviciul Hidrografic Maritim al României, precursorul actualei Direcţii Hidrografice Maritime (DHM), dar începuturile activităţii hidrografice în ţara noastră apar la sfârşitul secolului al XIX-lea şi sunt strâns legate de numele unui ofiţer de marină, locotenentul comandor Alexandru Cătuneanu.
În perioada 1897-1899, un grup de ofiţeri de marină a desfăşurat activităţi de cercetare hidrografică, realizând prima hartă românească de navigaţie. Această hartă a fost prezentată, în anul 1900, la Expoziţia Universală de la Paris, unde a primit medalia de aur. Harta a fost cunoscută în Marină sub numele de „Harta Cătuneanu”, fiind utilizată în navigaţie până în anul 1951.
În primele decenii ale secolului XX, elementele unei hărţi (localităţi, şosele, lacuri, râuri etc.) erau „aşezate” cu tocul şi peniţa. Ulterior, în anii ’70, s-a trecut la executarea hărţilor cu ajutorul coordonatografului, un sistem rectangular, alcătuit din două rigle gradate, perpendiculare între ele.
În anii ‘80, era folosită gravarea. Harta era imprimată pe o folie de plastic, pe care era pusă o emulsie (colodiu umed). Pe acest colodiu se executau elementele hărţii cu ajutorul pantografului şi a cercului gravimetric.
Începând cu anul 2002, fluxul de producţie al hărţilor de marină este complet digitalizat. Hărţile marine se execută pe calculator, cu ajutorul unui program specific, numit CARIS. Tot în anul 2002, s-a realizat prima hartă de navigaţie electronică, conform standardului Organizației Hidrografice Internaționale.
Statul Major al Forţelor Navale Române,
Compartimentul informare şi relaţii publice,
Joi, 20 februarie 2014.
