Este usor sa criticam, sa aratam cu degetul, sa vrem sa ii eliminam din sistem. Va intreb acum, cine se ofera sa ii ajute pe acesti profesori? Cine se ofera sa le plateasca facturile cand ei nu mai au un loc de munca, cine se ofera sa le plateasca tratamentul pe care ei il urmeaza daca nu mai au un loc de munca?
Parintilor le este foarte usor sa arate cu degetul, fara sa se intrebe daca nu cumva, exista copii ca ai lor care au produs dezechilibrul psihic si emotional in acesti profesori. Suntem primii cand vine vorba sa criticam, dar ultimii cand ne gandim la cum sa ne educam copiii sau sa ajutam oameni aflati in situatii dificile.
De ce nu se ofera parintii sa monitorizeze indeaproape evolutia tratamentului educatorului si profesorului? De ce nu se unesc si parintii cu profesorii, atunci cand acestia din urma ies in strada pentru ca vor salarii mai bune? De ce oamenii care pretind ca vor tot ce e mai bun pentru copiii lor, nu ajuta profesorii si educatorii, pentru ca acestia din urma sa poata beneficia de conditii de munca mai bune, salarii mai mari, clase de elevi mai mici, pentru a putea lucra la un nivel mai inalt?
Intrebarile acestea le pun ca fost elev, actual student, si asa cum imi doresc – viitor profesor. Raspunsurile, oare, le voi primi vreodata?
E.G., 07.03.2014.
UPDATE:
O sa predau Limba si Literatura Engleza. In cazul in care am fost inteleasa gresit, scopul meu era sa subliniez ca trebuie sa ne ajutam unii pe ceilalti, nu sa ne acuzam inutil si sa pasam responsabilitati de la unii la altii. Din cate stiu eu, profesorii sunt uniti intre ei ca protestatari. Cat despre meditatii, asa este, unii profesori au posibilitatea sa isi rotunjeasca venitul si mi se pare normal, avand in vedere ca un profesor debutant primeste salariul minim pe economie. Dar va intreb despre profesorii de muzica de exemplu, de cei de geografie sau istorie, desen, bilogie etc., ei de unde sa isi rotunjeasca venitul?
Eu poate o sa am o soarta mai buna, pentru ca voi preda limbi straine si voi putea sa fiu in paralel si traducator autorizat si voi putea trai decent. Imi doresc profesia aceasta din pasiune, pentru ca vreau sa fac diferenta in viata unui copil sau a mai multora, nu pentru cadouri asa cum insinuati. In plus, cred ca orice profesor ar prefera sa aiba un salariu din care sa isi permita sa isi cumpere singur ceea ce primeste de la elevi si sa nu fie impins de nevoi sa mai faca si meditatii. Va este usor sa vorbiti, nu stiti ca si meditatiile implica timp si pregatire.
In timp ce majoritatea oamenilor isi lasa jobul in spate cand pleaca acasa, profesorul isi pregateste materia pentru clasele cu care a doua zi, dar isi asuma asta in momentul in care alege aceasta meserie. Totusi, sunt convinsa ca oricarui profesor i-ar placea sa faca doar atat: sa se pregateasca pentru a doua zi la serviciu, nu si pentru meditatiile de peste 2 ore. Ca sa nu mai mentionez ca, poate, isi mai doreste si el o viata personala. Dupa cum spuneam, este usor sa stam pe margine si sa judecam.