nu sunt perfectă
versurile au prea multe singurătăţi
flăcări de cerneală
ce-mi lovesc pieptul
cu propria deznădejde
mă trag înapoi lucrurile concrete
plumbul lor se alege
dintre mii de libertăţi
sunt tirani ce mă caută la uşă
capul lor e mai sus decât vâscul
timpul se aşază ocrotitor
peste inima mea
pentru ca nimeni să nu despice
gloria unui rid.
Ana Ardeleanu, 11.10.2015.