Teiul meu…
Mâhnită, tristă… Trăim într-un oraș aflat în plin sezon turistic, fără o floare plantată, mai aveam niște tei ce ne țineau umbră și, iată, domnul primar s-a pus cu drujba pe ei. Mai ieri alergau după bieții câini, azi s-au apucat de tăiat copacii, mâine urmăm noi?! Un pom crește precum un copil… Mi-au dat lacrimile pentru teiul din fața blocului, doborât într-o secundă, tei ce ne apăra de razele soarelui și ne îmbăta cu parfumul lui… ESTE FOATE TRIST CEEA CE TRĂIM… Acest mandat ne-a umplut de ură, mâhnire, tristețe…
Din păcate, asta este… Unii s-au chinuit să planteze acești pomi, au așteptat ani de zile să crească și, peste noapte, s-a trezit un primar care nu a făcut nimic în acest oraș până acum decât să distrugă tot…
Sincer, azi chiar mi s-a rupt sufletul de durere când am văzut cum, într-un minut, au distrus pomii pentru a face stație de taxiuri pe trotuar, aceste trotuare pe care nu le vede că sunt vai mama lor, face sensuri giratorii în loc să asfalteze șoselele, cel puțin cea de la spital…
(Text și foto: G.L., 17 iulie 2014).
Galerie FOTO: