Sorin Mihai: Duminica, în obor

2
901

farmec.ro
carturesti.ro%20

Obor-Mangalia-litoraltv

“Duminica trecută am fost în târg (obor, cum îi spunem). Cine m-a remarcat probabil mă cunoaște de puțin timp și din auzite. De aceea, țin să fac unele precizări:
1. Am fost de multe ori să îmi fac de acolo cumpărăturile. Nu în fiecare duminică, dar adesea. Este mai ieftin și consider că mai sănătos decât toate chimicalele din hipermarketuri, chiar dacă deocamdată desfacerea produselor se face pe marginea drumului, fără spații amenajate, așa cum au promis ultimii trei primari.
2. Am fost acolo de la ora 8.30. Așa este, dacă vii prea târziu, nu apuci să iei mai nimic. Dar am stat mai mult, pentru că am fost cu niște prieteni. Venim cu mașina împreună și ne este mai ușor așa. Ne-am întâlnit cu mulți alți cunoscuți. A început, inevitabil, și discuția despre politică. Prietenii mă ajută să mă fac cunoscut. De aceea sunt prieteni (nu consilieri). M-au prezentat cunoștințelor pe care le-am întâlnit. Am vorbit cu cei care erau interesați să vadă ce îmi propun. Căci, așa este, târgul este și un loc de întâlnire.
3. Autorul comentariului nu mă cunoaște, așa cum nu îmi cunoaște nici soția. Doamna despre care vorbește este prietena noastră, soția presupusului „consilier”. Soția mea muncește toată duminica. Așa îi este serviciul. De aceea cumpărăturile cad în sarcina mea.
4. M-am întâlnit acolo și cu Zanfir Iorguș și Vasile Iorga, dar și cu Ilie Marius și Claudiu Stamate. I-am salutat și pe unii, și pe alții, am vorbit cu ei. Căci, așa este, târgul este și un loc de întâlnire. Neprogramată. Dar inevitabilă.
Voi merge și azi în obor. Chiar dacă unde parcăm mașinile tronează gunoaiele, chiar dacă de 15 ani tot ni se promite că vom avea spații salubre și condiții decente pentru desfacerea mărfii. Acel loc, în care parcăm, poate fi transformat, cu un minim efort, în piață. O coasă și adunarea gunoiului rezolvă primul pas. Apoi, până duminica viitoare, te apuci și de construirea tarabelor. Ușor, ușor. Totul este să începi.
Avem producători din Mangalia care așteaptă să fie sprijiniți. Am putea să atragem mai mulți producători limitrofi, dar nu s-a făcut nimic. Am văzut că în programul electoral al primarului apare la capitolul „se va face” și oborul. Rămâne un mister de ce nu l-a făcut în patru ani.
Am uitat să îi întreb și pe cei menționați mai sus de ce nu s-au demarat de 12 ani lucrările. Îmi notez pe lista de cumpărături, să nu mai uit”.
Sorin Mihai, duminică, 27 martie 2016.

UPDATE – SOFIA:

Zâmbesc…, cumva mulțumită și…, hmmm, recunosc, sceptică. Mulțumesc pentru răspunsul frumos, lipsit de polemică, ușor ironic, dar împăciuitor și…, bineințeles, propagandistic. Am gustat și subtila trimitere la ceilalți prezenți. Da, l-am întâlnit duminica trecută și pe domnul Iorguș. Se cunoaște experiența politică. Părea mai relaxat cu plasa în mână, pe a dumneavoastră n-am zărit-o.
Nu vreau să intru în polemică, nu ar avea niciun rost. Deși v-am ridicat mingea la fileu, iar dumneavoastră ați punctat (cel putin teoretic în această veritabilă Agora a noastră), scopul era să provoc o reacție până în alegeri, că după știm deja că nu se va mai întâmpla nimic.
V-am remarcat și duminica aceasta, mai devreme e adevărat și am zâmbit iar. Pentru mine a fost semnul că mi-ați citit comentariul și ați luat măsuri, deși am trecut la ora de vară. Nu intrasem pe site să văd că ați și răspuns. Motivele? Nu contează. Nu vreau să fiu răutăcioasă iar, nu vreau să atac pe nimeni. Nu mă interesează cine va fi primar. Eu încă sunt ”cetățeanul turmentat”.
Eu îmi doresc lucruri simple: un târg decent, străzi fără gropi, loc de parcare plătit, linie întreruptă la intrarea și ieșirea de la Billa, un cinematograf, un amplasament unde să apară programul tuturor manifestărilor culturale și sportive din Mangalia, nu numai în sezon. După cum observați sunt lucruri banale.
Că mi-ar placea ca Mangalia să aibă o zonă istorică reabilitată, în care turiștii să poată da mâna cu un comerciant grec, să bea o limonadă cu nimfe ale mării, să intre într-un joc al timpului…, așa cum mi s-a întâmplat la Alba Iulia…, asta e altă căciulă, una mult prea mare pentru noi, încă.
După cum se vede, idei sunt și oameni sunt, din păcate ne încurcă încă politica.
Poate că avem nevoie de o Agora reală, nu virtuală….




piese-auto-mangalia.ro

farmec.ro


2 COMENTARII

  1. Zâmbesc…cumva mulțumită și …hmmm, recunosc, sceptică. Mulțumesc pentru răspunsul, frumos, lipsit de polemică, ușor ironic, dar împăciuitor și …binențeles propagandistic. Am gustat și subtila trimitere la ceilalți prezenți. Da, l-am întâlnit duminica trecută și pe domnul Iorguș. Se cunoaște experiența politică.Părea mai relaxat cu plasa în mână, pe a dumneavoastră n-am zărit-o.
    Nu vreau să intru în polemică, nu ar avea niciun rost. Deși v-am ridicat mingea la fileu, iar dumneavoastră ați punctat (cel putin teoretic în această veritabilă Agora a noastră), scopul era să provoc o reacție până în alegeri, că după știm deja că nu se va mai întâmpla nimic.
    V-am remarcat și duminica aceasta, mai devreme e adevărat și am zâmbit iar. Pentru mine a fost semnul că mi-ați citit comentariul și ați luat măsuri, deși am trecut la ora de vară. Nu intrasem pe site să văd că ați și răspuns. Motivele? Nu contează. Nu vreau să fiu răutăcioasă iar, nu vreau să atac pe nimeni. Nu mă interesează cine va fi primar. Eu încă sunt ”cetățeanul turmentat”.
    Eu îmi doresc lucruri simple: un târg decent, străzi fără gropi, loc de parcare plătit, linie întreruptă la intrarea și ieșirea de la Billa, un cinematograf, un amplasament unde să apară programul tuturor manifestărilor culturale și sportive din Mangalia, nu numai în sezon. După cum observați sunt lucruri banale.
    Că mi-ar place ca Mangalia să aibă o zonă istorică reabilitată în care turiștii să poată da mâna cu un comerciant grec, să bea o limonadă cu nimfe ale mării, să intre într-un joc al timpului….așa cum mi s-a întâmplat la Alba Iulia….asta e altă căciulă, una mult prea mare pentru noi încă.
    După cum se vede, idei sunt și oameni sunt, din păcate ne încurcă încă politica.
    Poate că avem nevoie de o Agora reală, nu virtuală….

Leave a Reply