Andrei Partos: „Mă bucur că prietenul Milcof Florentin a abordat acest subiect. Este uluitor cât de strâmbă e construcția UCMR. Îl pui pe Covaci să dea examen la 75 de ani și-l pici? E vreunul acolo care-și poate compara performanțele artistice (mă refer la numărul de spectatori plătitori adunați) cu ale trupei Phoenix? După 60 de ani de carieră, dai examen ca să te admită cineva într-o Uniune a creatorilor? Adică nu l-ați INVITAT în 1990, când se putea vorbi direct cu el și îl picați după 33 de ani? Chiar dacă lua nota 4, tot trebuia să fie membru. Voi realizați ce Gafă imensă ați comis, domnilor creatori cinstiți, corecți și cu studii muzicale la zi? Vai, dar câte v-aș mai zice. Azi mă abțin, dar o voi face curând. Bravo, Florentin!”
Milcofisme: „Dragi colegi muzicieni!
În ce scriu acuma e de fapt vorba despre voi (noi). E vorba de fapt despre lipsa asta cronică de simț civic pe care o manifestă majoritatea dintre voi (noi). E vorba, de fapt, despre incapacitatea de a vedea că binele comun generează binele propriu. E vorba de fapt despre lipsa culturii comunității profesionale, fără de care există doar ceea ce există acum, adică o piață haotică, la mâna unor găști care își fac treaba, e drept cu bani privați, cu politici private, comerciale (și vai! treaba asta nu ne privește comunitar vorbind – serios?), unde discriminarea profesională, lipsa egalității de șanse, traficul de influență, toate acestea și multe altele prosperă, nederanjate de nimeni și nimic. Evident că vă(ne) plângem de toate astea. De 10-20-30-40-50 de ani. Mai facem o caterincă, mai povestim și gata, ne întoarcem „la cutie” și mergem mai departe ca și până acum. Oameni și generații de-a rândul. Super! Excelent!
Bodogănesc despre lucrurile astea de ani de zile, mai ales în ultimii 2-3 ani. Fără rost! Absolut inutil! Marii influenceri din breaslă își văd fiecare de-ale lor, comunică civic, comercial, artistic, muzical… și atât. În rest, doar interese individuale și de grup restrâns, bazat pe interese care n-au legătură cu comunitatea, în general. Buun.
Povestea:
Eu nu-l „halesc” pe Nicolae Covaci de nici o culoare. L-am cunoscut personal în puține ocazii, am auzit și văzut povești de tot felul. După părerea mea, este principala cauză a diluării unui brand important din muzica românească și anume trupa Phoenix. Asta-i părerea mea despre dumnealui, bazată pe argumente. Am spus asta din capul locului ca să se înțeleagă faptul că nu am nici un interes personal (am menționat asta pentru că în permanență ori de câte ori fac un demers legat de obsesia asta a mea cu comunitatea muzicienilor mi se reproșează ba un interes politic, ba de altă natură, niciodată nu reușesc să mă calific, pentru unii, la capitolul bună credință).
Daaar nu despre asta e vorba acum.
O să vedeți ce zice într-un interviu, aici:
A scris prima dumnealui piesă în 1964. Acum aproape 60 de ani. Dacă nu mă înșeală „biblioteca”, acum vreo 60 de ani era membru fondator al primei trupe de chitare electrice din România. Se numea Sfinții. Acestui om cu această carte de vizită i s-a comunicat printr-o hârtie acum 2 zile (conform foto), de către UCMR, că nu a trecut examenul de admitere în respectiva instituție care se numește Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, hârtie semnată de un anume domn Nicolae Gheorghiță. Păi bine mă Ghiță, pe la tine la portiță a ajuns Mugur de fluier? Sau altele? Peste sută ne zice domnul Covaci în interviu. Tot respectul pentru numele celor din biroul jazz/pop, dar oare chiar așa ar trebui să fie?
Și întreb, cu tot respectul, pe domnii Tiberian, Natzis, Tudor, Gavrilă și toți ceilalți. Și mai fac următoarea comparație:
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii i-a conferit titlul de SIR unui „lăutar” conform dex-ului limbii române citez ”pentru servicii extraordinare aduse imperiului britanic în activitatea artistică” domnului Paul McCartney care, conform dex-ului limbii române, cum spuneam, neștiind note, poate fi trimis la colțul infamiei și declarat lăutar, nu că ar fi în sine o problemă în a fi lăutar, ci pentru că e o problemă de generații în mentalul colectiv românesc cu această titulatură trimisă în peiorativ, în derizoriu, în spațiul mioritic, dar asta e altă treabă.
Ceea ce vroiam să spun este că dumnealui Paul McCartney nu numai că n-a trebuit să dea examene de admitere pentru a se califica drept compozitor, dar a mai fost recunoscut și a primit toate onorurile statului britanic la cel mai înalt nivel, pe când la noi, unul dintre autenticii Paul McCartney de România, respectiv domnul Nicolae Covaci, pentru 40 de sutimi nu reușește, după 60 de ani de activitate, să treacă examenul de admitere la UCMR.
Acestea sunt faptele.
Revin și închei. Domnișoarelor, doamnelor și domnilor muzicieni. Aveți impresia că treaba asta nu e, de fapt, despre dumneavoastră? Despre fiecare dintre dumneavoastră? Aveți impresia că orice, oricum se poate întâmpla, social, comunitar, public, vorbind și nimic din toate astea nu vă afectează viața și vocația în fiecare zi?
Utopic vorbind, dacă acum am fi avut un soi de ordin al muzicienilor din România, cum este ordinul arhitecților sau baroul avocaților, treaba asta nu s-ar fi întâmplat așa sau mai exact nici nu s-ar fi putut întâmpla așa.
Uite, se adoptă, fără participarea nimănui în dezbaterea publică de 30 de zile, care, ghici, a expirat, statutul lucrătorului cultural profesionist, o chestie așteptată nu numai de mine, de vreo 33 de ani (am participat pentru prima oară la o întâlnire de constituire a unui sindicat al muzicanților, pe 3 ianuarie 1990 la Școala Populară de Artă din Lahovari) și care ne dă undiță, nu ne umple coșul cu pește (că mulți dintre voi (noi) vrem doar să ni se dea „să ne dea statul, domne!”).
Vă spun eu ce se va întâmpla pe la muzicanți. Un mare NIMIC! Actorii se vor mobiliza, deja o fac. Cred că și celelalte bresle. La noi vor fi scoase în față orgoliile, interesele, prejudecățile, dorința de a avea dreptate, doar „eu” am dreptate și alte chestii de genul ăsta, eventual și niște țepe sau țepari, cum s-a mai întmplat. Și gata!
Ce i s-a întâmplat lui Nicolae Covaci alaltăieri e despre fiecare dintre voi (noi). Și i se va întâmpla și viitorului Nicolae Covaci, poimâine, dacă nu schimbăm ceva în mentalitatea colectivă, azi. Iar asta mi se pare cel mai grav!” (Florentin Milcof).
Mangalia News, 15.03.2023.
