Metafora una zice şi alta vrea să spună – Victor Ravini

0
525

farmec.ro
carturesti.ro%20

Metafora este cea mai scurtă cale de la cunoscut la necunoscut. Metafora sau alegoria una zice şi alta vrea să spună. Religiile folosesc adesea metafore şi alegorii sau parabole ca imagini ale unor realităţi abstracte, mai greu de explicat altfel. Mulţi psihologi şi teoreticieni, care au studiat în mod ştiinţific religiile, au ajuns la concluzia că unii oameni pot să aibă un contact direct cu o realitate absolută, paralelă şi simultană cu lumea în care trăim, ce nu se lasă percepută prin cele cinci simţuri. Filosofii sunt fascinaţi de faptul că oamenii pot să aibă o experienţă despre o realitate suprasenzorială, ce le dă o cunoaştere superioară asupra lor înşişi şi asupra naturii. Această experienţă e trăită ca o descoperire a ceva necunoscut, ce îi face să simtă o preafericită trăire, un extaz dincolo de orice plăcere obţinută prin simţuri şi mai presus de orice altă fericire.

Asemenea experienţe psihice sunt, totodată, şi experienţe cognitive, întrucât prilejuiesc cunoaşterea unor taine ascunse, referitoare la legătura dintre om şi natură. Legătura dintre om şi natură rămâne un vast câmp de investigaţie pentru mai multe ştiinţe exacte şi poate prilejui multe controverse între savanţi. Cunoaşterea metaforică sau alegorică nu lasă loc pentru niciun fel de controverse. Poate fi respinsă în totalitate, în bloc. Asta fac ateiştii. Ateismul vede sacul, dar nu poate vedea grâul sau făina din sac. Unii gândesc precum copilul din cântecul Kleiner Marcel. Vânzătorul de flori îi spune cumpărătorului: „Lasă florile să vorbească în locul tău!” Iar Marcel zice că adulţii sunt tâmpiţi, deoarece florile nu pot să vorbească. Chiar şi ceea ce pare contradictoriu sau absurd în religii, în poezii sau în basme, îşi are justificarea sa logică şi poate să conţină mult adevăr, peste înţelegerea lui Marcel.

În experienţele cognitive dincolo de cele cinci simţuri, natura este concepută ca o divinitate, iar omul e o părticică tainică a naturii şi a divinităţii. Aceste taine, cât şi adevărul extrem despre alcătuirea sau structura dumnezeiască a omului, sunt de nespus în cuvinte şi sunt trăite ca o fericire supremă, de nedescris. Trăirea unei astfel de experienţe lăuntrice este proiectată asupra întregului Univers şi e un fenomen religios subiectiv. Cel ce a experimentat‑o nu o poate formula fără să încerce să facă inovaţii lingvistice sub formă de expresii figurative, nu întotdeauna acceptate de normele limbajului obişnuit sau clasificabile cu claritate.

Frederik Staal spune în Exploring Mysticism că unii cercetători sunt derutaţi de aparenta lipsă de logică a limbajului religios, adică mitologic. La spusele lui, am putea adăuga şi aparenta lipsă de logică a limbajului poetic sau din basme. Limbajul religios, poetic sau din mitologii – aşa cum mitologic este şi limbajul din basme – are o forţă dublă. Forţa de a comunica şi, totodată, de a ascunde un mesaj, astfel încât unii să înţeleagă ce vrea să spună poetul sau cel ce vorbeşte în metafore mitologice ori religioase, iar alţii să nu priceapă nimic şi să rămână cu gurile căscate, în care povestitorul va arunca prune uscate. […]

Citiți continuarea în contemporanul.ro

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

MN: Alte studii literare valoroase, ce poartă semnătura scriitorului, eseistului, publicistului Victor Ravini și sunt publicate de Mangalia News, puteți viziona AICI.



piese-auto-mangalia.ro

farmec.ro


Leave a Reply