Pregătirea copilului pentru grădiniță ar trebui să aibă loc în duminica dinaintea zilei de luni, când copilul merge la grădiniță? Nici vorbă. Părinții care își vor duce copiii în septembrie pentru prima dată la grădiniță ar trebui să înceapă pregătirea cu cel puțin o lună înainte. Și nu spunând copilului: „În septembrie, vei merge la grădiniță!”, ci ajutându-l să dobândească o serie de abilități și deprinderi care îi vor facilita adaptarea.
Să vă dau un exemplu: Imaginați-vă că urmează să vă angajați pentru prima dată într-un domeniu care vă e străin. Este prima dată când veți interacționa cu alte persoane în acest context și nu știți ce colegi aveți. În plus nu aveți aproape deloc abilitățile necesare jobului respectiv însă sunteți nevoit/ă să mergeți, fie că vreți, fie că nu vreți. Până la urmă vă doriți să fiți indepent/ă financiar. Ajungeți acolo și vă dați seama că nu cunoașteți pe nimeni. Ba mai mult, nimeni nu înțelege ceea ce vorbiți. Încercați să spuneți unele lucruri, dar nimeni nu vă înțelege. Începeți să faceți ceea ce vi se cere, dar nu vă iese pentru că efectiv nu știți. Cum vă simțiți? Acum gândiți-vă la copilul care merge pentru prima dată la grădiniță (la vârsta de 3 ani). E un loc nou, e poate prima experiență de genul acesta (în situația în care nu a fost la creșă). E poate prima dată când e nevoit să interacționeze cu alte persoane fără a avea părintele prin preajmă. Nu cunoaște pe nimeni. Nu vrea să meargă, însă trebuie. Până la urmă grădinița îl va ajuta să își dezvolte autonomia. Gândiți-vă la un copil care ajunge la grădiniță și nu știe să vorbească, nu știe să mănânce, nu știe să spună când are nevoie la toaletă. Și haideți să ne oprim doar la aceste trei deprinderi, care sunt deprinderi de bază la intrarea copilului în colectivitate. La fel ca în exemplul cu locul de muncă, copilul care va ajunge la grădiniță și nu va avea aceste deprinderi se va simți inadecvat, diferit de ceilalți. Mai ales dacă ceilalți copii au însușite aceste deprinderi. Și simțindu-se diferit de ceilalți acest fapt nu îi va satisface nevoia de apartenență la grup care e atât de importantă.
Fiecare dintre noi își dorește să fie acceptat în grupul din care face parte și să nu fie privit ca un „ciudat”. Cum vă simțiți la un loc de muncă unde vă descurcați și vă simțiți acceptat și apreciat de ceilalți? Vă doriți să mai mergeți? Probabil că da. Dar dacă vă simțiți exclus și simțiți că nimic nu vă iese pentru că nu aveți abilitățile necesare? Prin urmare, dumneavoastră ca părinți puteți facilita adaptarea la grădiniță învățându-l deprinderile de bază din „fișa postului de preșcolar în grupa mică”. Să le luăm pe rând:
1.Limbajul
Limbajul se dezvoltă vorbind cu copilul, interacționând cu el. Vorbiți, vorbiți, vorbiți. Nu forțați copilul să vorbească. Nu îl amenințați pentru că nu vorbește. Copiii recepționează tot, și la momentul potrivit își vor da drumul și vor vorbi. Dacă îl amenințați cu siguranță nu va vorbi mai repede. În cazul în care copilul nu vorbește deloc la vârsta de 3 ani, asigurați-vă că nu sunt probleme de natură medicală. Până la 3 ani copilul ar trebui să vorbească, chiar dacă nu în fraze, dar în propoziții simple. Nu răspundeți cererilor copilului atunci când acesta vă cere ceva mârâindu-se, urlând sau arătând prin semne. Încurajați-l să vă spună în CUVINTE ceea ce dorește. Până să se dezvolte limbajul copilul plânge, părintele îi satisface nevoia – lucru perfect normal. Însă după ce copilul și-a însușit limbajul e important să îi cerem să ne spună ceea ce dorește. Pentru că ajuns la grădiniță educatoarea nu va știi că mârâitul de un anumit timp înseamnă că el vrea un măr de exemplu. Citiți copiilor povești. Scurte și simple. Dar citiți. Cu cât limbajul e mai bine dezvoltat cu atât copilului îi va fi mai ușor să îi înțeleagă pe ceilalți și să se facă înțeles.
2. Abilitățile ce țin de luarea mesei
Mănâncă copilul singur? Într-o grupă de grădiniță sunt cel puțin 20 de copii. O educatoare, sau chiar două nu are cum să hrănească atâția copii. La vârsta de 3 ani copilul ar trebui să știe să țină lingura în mână (chiar dacă nu o ține precum un adult). Și mai apoi să ducă lingura la gură (chiar dacă la început lingura ajunge goală la gură pentru că pică tot din ea). Exersăm, exersăm, exersăm. Nu ne putem aștepta de la copil să mănânce perfect din prima. E nevoie de exercițiu. NU lăsați copiii să mănânce în fața televizorului și în fața telefoanelor!!! Mâncatul e un comportament de care copilul trebuie să fie conștient. Am auzit o mulțime de cazuri de copii care stau absorbiți de tv și telefoane și părinți care le bagă mâncarea în gură (scuzați-mi expresia). Într-un astfel de caz (când copilul se uită la tv sau telefon) copilul nu e conștient de faptul că mănâncă!!! Copilul trebuie să mănânce la masă și nu plimbându-ne prin casă după el cu lingurița în mână. Mulți copii nu știu să stea la masă și să mănânce singuri. Și mulți părinți le cer educatoarelor să le dea copiilor să mănânce (chiar și la vârsta de 5 ani!!!). Dați copiilor să mănânce alimente de diverse texturi. Nu le dați doar supe creme și mâncăruri de bebeluși. Copilul trebuie să muște, să știe să mestece mâncarea. Spun asta pentru că am văzut copii care iau mâncare în gură și o înghit direct, pentru că nu știu mesteca. Toată această gimnastică fonoarticulatorie care are loc atunci când copilul mestecă va duce și la dezvoltarea limbajului.
3. Mersul la toaletă
La 3 ani copilul ar trebui să știe să se ceară la toaletă și să nu mai aibă pampers. Pentru că atunci când ajunge la grădiniță, dacă el va fi singurul cu pampers se va simți diferit de ceilalți copii. În plus s-ar putea să audă replici de la alți copii de genul: „Doar bebelușii poartă pampers”, fapt care va accentua sentimentul de inadecvare, neacceptare. Ca să renunțe la pampers trebuie să nu mai aibă pampers. Punct. Dacă nu îi veți mai pune pampers, treptat va învăța că de acum va folosi toaleta. Evident că la început se va scăpa pe el, dar asta face parte din proces. Dacă limbajul nu e încă dezvoltat și copilul se cere la toaletă folosind cuvântul BA, traduceți educatoarei acest limbaj: „Când spune BA, înseamnă că vrea la toaletă”. Și treptat îl învățați să se ceară folosind cuvintele adecvate.
În plus încercați să desfășurați cu copilul diverse activități, cum ar fi pictatul, coloratul, mânuirea plastilinei expuneți-l la diverși stimuli noi. Lăsați-l să exploreze mediul. Mergeți în parc. Urmăriți cum interacționează cu alți copii. Interveniți doar dacă e nevoie. Nu vorbiți în locul lui.
Dragi părinți – dacă copiii sunt păpușile, dumneavoastră sunteți păpușarii. Mișcați sforile în direcția dorită de dumneavoastră. Nu vă mai spuneți că nu veți reuși, sau că copilul nu va reuși. Nimic nu e imposibil. Totul spre binele copiilor.
PS: Nu amenințați copilul cu grădinița: „Las că-i vedea tu când mergi la grădiniță, că acolo…”!!!
Psihoterapeut/Educatoare Alexandra Jarda.
Mangalia News, 24.08.2022.
