Gigi Haleț – Clipe de viață. Rătăcit printre ai noștri – Domnișoara Zamfir

0
242
starshiners.ro%20
”La revenirea mea în Constanța, după stagiul din Tulcea, locuiam ca inginer burlac, când în Coiciu, când la ai mei în Piața Grivița, unde evident mâncarea era mai bună și din belșug. Noul meu loc de muncă era la Trustul Local și, prin ’77, aveam șantierul cam pe unde e acum Piața Balada. Doar eu eram inginer printre câțiva maiștri foarte pricepuți. Până și șeful de șantier era maistru și avea probabil doar opt clase. Pe vremea aia, cine avea liceul era cineva.

Construiam blocurile de peste drum de Casa de Cultură. Aveam birourile toți într-o singură cameră cu de toate inclusiv o sobă mare din fier. Singura femeie care ne suporta zilnic și de ani mulți, domnișoara Zamfir, avea grijă de noi ca la fiecare sfârșit de lună să avem toate situațiile de plată bine făcute ca să putem arăta lumii că muncim bine și că ne merităm salariile. Nu fusese măritată niciodată era slabă moartă și se cam apropia de pensie. Șeful nostru ținea foarte mult la dânsa fără să știm de ce sau măcar să bănuim. Era harnică și pricepută deși foarte rea de gură. Își permitea să se zbârlească la el cu orice ocazie. Mereu veneau pe la noi în practică elevi de la Liceul de construcții. Îi învățam cum să care caloriferele sau căzile de fontă pe scări de nu mai veneau ăștia pe acolo decât aduși cu forța. De fiecare dată șeful alegea și două fete mai frumoase sau care scriau mai frumos doar el știa de ce și le aducea să lucreze cu noi în camera aceea foarte încăpătoare. Nu se mișcau de pe scaune cât era ziua de lungă și stăteau amândouă lipite una de alta la același birou.

Când venea sfârșitul lunii, domnișoara Zamfir devenea foarte nervoasă și ne arăta că limbajul de șantier e necesar, ca să fie mai bine înțeleasă.
“Îmi bag și-mi scot aia în toți ăștia care întârzie cu actele”, zicea dânsa, cu fetele alea mici de față, care încremeniseră cu pixul în mână.
“Tovarășa Zamfir, vă rog să vorbiți cuviincios”.
– “Lasă, Nicule, nu le mai crede tu așa nevinovate. Iar dacă tot nu știu despre ce este vorba, mai bine să afle acum decât să o ducă la gură când or vedea-o prima dată”.
De data asta, șeful meu a încremenit în mijlocul biroului, ca Lenin la mausoleu, apoi a ieșit trântind ușa și nu a mai venit pe la noi câteva zile. El era și Secretarul organizației de bază PCR pe tot Grupul de Șantiere și deputat în Marea Adunare Națională. Așa că, v-ați dat seama, noi trebuia să fim harnici și fruntași, dar era musai să avem și un comportament cuviincios. Să fim exemple bune pentru toți tovarășii de la locurile lor de muncă.

Domnișoara Zamfir nu prea ținea cont de chestiile astea pe care le fumase de mult și nu mai ținea cont de fițele astea de pension, cu nicio ocazie. Pentru dânsa era important ca, la sfârșit de lună, să avem noi actele de producție în regulă. Să avem ce mânca. Restul era vrăjeală. Noi aici eram în câmpul muncii, nu la Teatru. Tovarășele eleve, venite în practică pe șantier să învețe cum se muncește de adevăratelea, erau roșii de sus până jos, nu mai știau ce să facă cu pixul și nu cred că s-au mai apropiat nici de mâncare vreo două zile.

“Fetelor, eu nu m-am măritat niciodată. Toată viața am făcut ce am vrut. Am umblat pe unde am putut eu fără să îmi ceară nimeni socoteală ce și cum sau cu cine. Acum însă, când mai am puțin să ies la pensie, vă spun din tot sufletul meu: Luați-vă fiecare câte un bărbat pe lângă voi, oricum ar fi, numai bărbat să fie. Nu e bine să fii singură”.

Când a revenit printre noi, șeful parcă și uitase incidentul, fetele plecaseră la școală, pe unde, probabil, povesteau cum e pe șantier și că mai bine ar fi să dea la facultate, iar domnișoara Zamfir făcea în continuare ce știa ea mai bine, să îl domine pe șeful care era convins că fără ea murim de foame, atât de proști eram”. (Gigi Haleț – Clipe de viață. Rătăcit printre ai noștri).

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

MN: Alte pagini de amintiri semnate de Gigi Haleț și publicate de Mangalia News, puteți citi AICI.


Mangalia News, 11.08.2022.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply