Prima zi la Saturn, ne lăsăm bagajele în cameră și plecăm să facem o baie. De-un an de zile visam să ne bălăcim printre algele alea împuțite! Când ieșim din apă, vedem că lângă piatra pe care ne-am lăsat tricourile și șlapii și-au pus pătura două fete, una blondă și una șatenă. Guralive și tupeiste, dar drăguțe.
N-a durat nici două minute și s-au băgat în seamă, hau-hauri clasice cu accent de Bucale: ”de unde sînteți, din provincie? uau, știți și altă limbă, sînteți străini? nu mergeți să luați niște porumb fiert, e suuuuperbun! nu ne dați și pe noi cu cremă pă spate?”
Îi fac semn consăteanului meu că-i clară treaba, e loc mult să le invităm seara la o pizza, o bere, un suc, vedem noi. Unde stați? La hotel Hora. Vă așteptăm în față la 8, e ok? Da. Perfect. Cum au zis că le cheamă, îl întreb pe haverul meu în cameră, nevenindu-ne să credem ce noroc a dat peste noi încă din prima zi. Păăăi, Alina și Adela, parcă. Nu mă, cu A erau sigur amândouă, dar eu cred că Adina și Andra. Sau Alexandra? Să nu ne facem, în fras, de râs din prima! Eh, las că le descoasem noi, ce crezi că ele au reținut cum ne cheamă? N-ai văzut că ne-o întrebat dacă vorbim maghiară? Fii, mă, serios, alea-s genul de țațe care știu și ce-ți scrie pe eticheta de la slip, nu te joci!
Ajungem în fața hotelului lor și așteptăm vreo 20 de minute. Bă, dacă și-au bătut joc de noi? Nu, mă, vin ele, stai cuminte. Sigur se uită după noi pe geam, ne-au văzut, dar ne mai trag puțin în ulei, ca pe hamsii, filmul clasic. Ok, hai să ne facem planul, tu cu care te bagi în seamă? Contează? Vedem cum evoluează lucrurile, ce dume se mai dau etc. Când au apărut, erau dischisite mai ceva ca Sandra și Madonna. Noi, în pantaloni scurți de blugi rupți, tricouri negre cu formații metal și teniși în picioare, zici că eram hamali veniți să le care bagajele. Problema cea mare e că una s-a parfumat sau șpreiat atât de tare încât nu puteai să stai lângă ea. N-am simțit în viața mea un miros atât de înțepător și insuportabil. Toată treaba s-a năruit înainte să înceapă, futu-i. Am tot încercat să găsim scuze penibile să ne chișcăm, dar gagicile din capitală s-au lipit scai. Ăsta-i ghinionul clasic cu fetele în adolescență, când vrei să te apropii de ele nu-ți iese, când vrei să scapi, nici atât. Ne-au dus la un local unde mâncau de obicei. Ne-am comandat pizza care numai a pizza nu semăna, însă asta era cea mai mică problemă.
La terasă a mai mers cum a mers, dar când am ajuns la discotecă și m-a invitat parfumata la dans pe piesa ”Killing me softly”, care era la modă în vara lui `96, am crezut c-o iau razna. “Alina, Adela sau Adriana chiar că mă omoară încet cu mirosul ei”, mă gândeam respirând pe gură ca un pește. Of, și cât de mult mi-a plăcut filmul ”Parfum de femeie”, cu Alessandro Momo, ulterior Al Pacino! Nu cred că voi mai putea să-l văd vreodată cu aceiași ochi. Până la urmă am șters-o mișelește, după ce am fost la wc, n-am avut altă soluție. Noi le-am zis la ce hotel stăm? Nu. Doamne ajută! Nu-i frumos cum am spălat putina, zic, dar n-am avut ce face.
Azi, după mai bine de-un sfert de veac, m-am intersectat la casă la Mega cu o femeie care mirosea la fel. Din boxe răzbătea o melodie în surdină. Nu era Fugees, dar în gândul meu numai ”Killing me softly” se auzea. Mi-a venit s-o întreb dacă a fost la Saturn în `96, dar mi-am plătit repede produsele și m-am tirat cu bițigla. Mirosul de bitum de pe șantier a venit ca o binecuvântare. (Goran Mrakić, Timișoara, iulie 2022).
MN: Îndrăgitul scriitor timișorean Goran Mrakić este prezent și în paginile cotidianului online Mangalia News: https://bit.ly/3AVhpD7. Volumele sale – ”Povestiri din garaj” și ”Lumea e cămașa mea de forță” (poeme prozastice) – pot fi procurate de AICI.
Poza asta cred că nu era nici în visele adolescentului Goran. O poză care, poate, ar reflecta mai bine povestea”:
Mangalia News, 17.07.2022. (foto generic: cover CD ”Killing me softly”, internet).
