Laurențiu Despina – Copacul cu frunze de caiet, ”o carte de citit, de recomandat, de meditat!” – Emanuela Istrate, recenzie

0
184
carturesti.ro%20

Copacul cu frunze de caiet, de Laurențiu Despina, ”o carte de citit, de recomandat, de meditat!”

Recenzie „Copacul cu frunze de caiet” de Laurențiu Despina.

”Când am început lectura volumului ”Copacul cu frunze de caiet”, mă așteptam să am parte, din nou, de o lectură lacrimogenă, de încă o carte lipicioasă care nu aduce după sine conținut, ci doar semne de întrebare. Mare mi-a fost mirarea să descopăr un autor vivace, Laurențiu Despina, care a reușit să transforme un jurnal de viață într-o narațiune întinsă pe câteva zile ale unei săptămâni.

Nu, nu sunt nici măcar cele 7 zile „divine”, ci doar un pasaj existenţial care surprinde o poveste într-un incintant colaj de cadre vii. În acest caz îl avem în prim plan pe Cătălin Ivanide, carismaticul profesor de geografie, indecis prin definiție, ușor misogin, dar cumva încă un copil mare. Acesta se trezește într-o persistentă stare de criză personală, traversându-și propriile gânduri și privind ironic întreaga existență. Împărțit între starea de beatitudine solitară și necesitatea unui echilibru conjugal, acesta își povestește existența, care dacă e s-o recunoaștem, are cam de toate.

O căsnicie eșuată, multe relații pasagere și o apatie generală, pe care o acceptă cumva cu resemnare. Figura masculină este estompată pe alocuri de prezențe feminine.

În avant-face o avem pe complezenta Claudia, genul de femeie care deja se resemnează cu orice bărbat, doar ca să își înfrângă singurătate, iar undeva, episodic, o descoperim pe Sorana, figura emblematică din trecutul eroului. Aceasta din urmă este veritabila și probabil unica dragoste a lui Cătălin (cat=motan, joc de cuvinte în dezmierdări), acel fel de dragoste care arde pe dinăuntru, care mistuie și distruge echilibrul, cea fără de care viața pare searbădă. Deși se naște dintr-o copilărie, aceasta este o demonstrație vagă de maturitate, consumată cumva greșit dar extrem de importantă.

Prins în mrejele jocului dintre trecut, prezent și viitor, acest atare Cătălin are toate caracteristicile eroului ratat. Convins de necesitatea unei independențe emoționale, acesta ajunge să fie cumva afectat de penuria sentimentală. Se complace în comfortul oferit de o relație uzuală și nu încearcă să își asume conscințele unor gesturi mature. Cert este că, pe de o parte, mi-a trezit antipatie (din simplu motiv că este adeseori egoist și nehotărât), iar, pe de altă parte, mi-a provocat vagi sentimente de milă, compasiune, pentru singurătatea care a ajuns să îl înghită. Probabil anume acest amestec a făcut ca scriitura lui Laurențiu Despina să îmi ajungă adânc la inimă. Şi apropo de inimă, dacă mai adaug şi episodul unei întâlniri de suflet, care de fapt este miezul povestirii şi un adevărat „clou” plin de un mesaj răscolitor, obţinem reţeta unei cărţi care trage drept la ţintă. Nu v-aş spune însă mai mult, lăsându-vă să descoperiţi singuri „curcubeul”.

Autorul are o manieră foarte transparentă de a scrie, transmițând emoțiile fără pic de menajamente, lăsând să se vadă caracterul uman, natural, fără dramatism al personajului său. Prototipul masculin pe care îl schițează este imaginea bărbatului modern, care fuge de stabilitate, încercând să își regăsească zona de confort, zona de zgomot alb.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

Deși Laurențiu Despina este pentru mine un nume nou, țin să menționez stilul său interesant de a nara, datorat probabil și carierei jurnalistice. Am apreciat felul în care a îmbinat stările lăuntrice ale eroului cu întregul anturaj conceput, iar forma de jurnal pe care a adoptat-o, plasând acțiunea în zile diferite (zilele fiind cumva expresia dinamicii existențiale), mi-au garantat plăcerea unei lecturi constructive, cu tâlc și morală. De citit, de recomandat, de meditat! Când aveţi chef de citit, citiţi-o! Dacă v-a plăcut, nu ezitaţi să o recomandaţi! Dacă simţiţi nevoia unei introspecţii, meditaţi!” ().

Laurențiu Despina (n. 1964) este redactor la Radio România Constanța / Radio Vacanța. A scris pentru mai multe ziare constănțene și este autorul romanului Copacul cu frunze de caiet. (Ex Ponto, 2018).

MN: Recent, împreună cu Ionuț Rada, a scris cartea VREAU SĂ JOC, povestea unei pasiuni pentru fotbal, iscată în inima unui puști care abia intra la școală, pasiune care îl va purta, din colbul uliței bunicilor, pe la cluburile mari din România, apoi la unele din afară, de fiecare dată cu o energie și un entuziasm recunoscute de-a lungul anilor, atât de prieteni, cât și de adversari. (Cu un click pe foto, puteți să vă procurați acest volum).

Ionuț Rada: “Alături de Laurenţiu Despina şi Bogdan Ungureanu de la Pilot Books, cred că am făcut o treabă bună şi e o carte pe care o recomand cu mare drag, care merge în direcţia marii majorităţi dintre noi. Poate să inspire, poate să dea încredere, pentru că atâta timp cât îţi urmăreşti visul cu adevărat şi crezi cu adevărat, indiferent de greutăţi, poţi să îţi îndeplineşti acel vis. Şi această carte este şi despre cum să gestionezi o viaţă de sportiv. Nu am ştiut totul, am descoperit, am făcut şi greşeli. Sunt momente în care eram aproape să mă las de fotbal, să renunţ, momente din Italia când mi-a fost foarte greu fără familie, un an de zile. Cartea e o poveste cu întâmplările unui copil care mergea la bunici şi juca fotbal toată ziua. Aşa cum am fost ca jucător, cu perseverenţă, am încercat şi în această carte să îmi pun emoţiile şi tot ce am simţit”, a mai spus Ionuţ Rada. (Citiți mai mult AICI).


Mangalia News, 16.07.2022.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply