M-am născut cam târziu, în Coiciu. Sau prea devreme, aș zice eu acum. Ai mei erau în vârstă pentru vremurile acelea, ca să mai aibă copii. Fratele meu era mai mare cu nouă ani decât mine. Ai mei aveau treabă multă la cârciumă, “La Tudorică al nostru”.
Cu ajutorul prietenului meu Virgil Coman, șef la arhive, am găsit actele de înființare ale firmei. Chiar așa se chema și chiar așa era. Toți erau prieteni cu ai mei și toți veneau pe acolo unde era și cârciumă dar și un fel de băcănie cu de toate. Veneau și mulți nepoți de ai lu’ mama, care de la o vreme, luau bani din sertar fără să mai ceară voie. Ai mei au avut întotdeauna și bani și bunăvoință pentru neamuri, prieteni și tot felul de profitori. Eu am apărut cam pe neprevăzutelea și cam pe nepregătie. Cine să mai aibă grijă de mine, când tata era mereu plecat după marfă iar mama avea grijă de clienți toată ziua. Dimineața, când făceam ochi, primul cuvânt era un urlet: OEZ, OEZ! Mama îl avea pregătit de cu seara. Apoi era un chin să mă îmbrace. Toate mă strângeau, toate mă deranjau, nimic nu îmi plăcea. “Vai, mă, mamă, să dea Domnul să ai și tu un băiat și să îți facă doar pe jumătate câte îmi faci tu mie”. Se pare că totuși Dumnezeu a ținut cu mine. Am avut un băiat bun. Poate oi mai fi avut și altul, cine mai știe pe unde, recunosc că nu prea am fost cuminte, dar nu l-am crescut eu așa că am scăpat.
Mama m-a vrut fată. Până pe la șase anișori m-a crescut cu fustițe, rochițe și fundulițe. Pe la patru anișori m-a dat la grădiniță, zece case mai la vale de noi! Ca să scape de mine. Până atunci, ca să dorm după amiaza, mă legăna pe picioare Margareta. Frumoasă foc, blondă cu părul lung, numa’ bună și prietenă cu ai mei. Avea lângă noi, trei case mai încolo, un fel de adăpost pentru curve. E de bine să ai așa ceva lângă o cârciumă. Ai mei au și cununat-o cu unul Soare, om cumsecade de altfel, care voia și el să aibă familia lui, ca toată lumea. Cu Margareta era însă mai greu, dacă nu chiar imposibil. Într-o zi a legat-o goală cu părul despletit de un copac din curte și a bătut-o cu biciul. Știa el de ce, noi numai puteam bănui. Cred că a scăpat-o tata din mâinile criminalului, care iată, nu știa să aprecieze frumusețile naturii, așa cum ne trebuie și nouă celorlalți, nu numai lui. Îmi aduc aminte că îmi plăcea de mic să mă legene Margareta pe picioarele ei lungi și frumoase. Altceva nu îmi mai aduc aminte. Adormeam ca prostul. Mă rog, se pare că mai târziu m-am deșteptat. Nu destul, după mintea mea de acuma. Mi s-a mai întâmplat să mă legene și altele pe picioare și eu să adorm fericit, ca și cum nu mai aveam și altceva de făcut.
Să fie tot Margareta de vină?! (Gigi Haleț, iulie 2022, Constanța).
MN: Alte scrieri ale prietenului drag Gigi Haleț, realizate în stilul său fermecător, inconfundabil și publicate de Mangalia News, puteți citi AICI.
Mangalia News, 09.07.2022.
