„Cana de ceai din care beau amintiri” și „LUNA”, două noi scrieri „cu suflet”, oferite de Ileana Alexe

0
250
carturesti.ro%20

Ileana AlexeCana de ceai din care beau amintiri.

O seară înăbușitoare de vară. Seri din acelea când cauți răcoarea dincolo de pereții casei, prelungești plimbarea pe malul apei, sau intri să cumperi nimicuri din magazinul în care aerul condiționat lucrează din greu. În căutare de nimic, alegeam din ochi oferte, prețuri… Așa s-a făcut că ochii mi-au căzut pe o firmă: „Antique shop”. Lumină discretă și elegantă între firmele mari, colorate strident. Cărți, opaițe, măsuțe cu carii, tablouri. Într-un colț, un pian. Lucruri vechi scoase de prin sertare, uitate atâta vreme. Cu o privire fugară, observ în cadrul ușii un tânăr palid, îmbrăcat sărăcăcios, ce nu părea hotărât să intre. Mi-am întors privirea în paginile cărții pe care o răsfoiam, când, sunetele minunate ale Nocturnei lui Chopin mi-au frânt picioarele…

Cei câțiva clienți înmărmuriseră. În seara aceea fierbinte de vară, în magazinul micuț, uitasem de noi. Obiectele vechi, patinate de vreme, retrăiau anii gloriei lor: sclipeau. M-am trezit aplaudând ca într-o sală de concert. Puțin surprins, tânărul a zâmbit, a închis ușor pianul și, fară o vorbă, a plecat.

De câte ori în viață primești asemenea daruri? Am cumpărat o cană de ceai din care am să beau amintiri. Cu sufletul plin, strângând la piept cana de ceai, parcă temându-mă să nu răstorn amintirile, am ieșit în noaptea fierbinte. Puteam să-mi doresc să fiu orice, era o noapte fermecată. (I.A.).

~LUNA~
Târziu, la malul mării. Pe nisipul care încă păstrează căldura de peste zi, stau şi privesc în zare…, în întuneric. Ochii privesc adânc în noapte, fără să vadă ceva, dar, curioşi ca nişte ochi, se uită puţin mai la stânga: de bolta cerească păreau suspendate două vapoare. Cu toate luminile aprinse, acolo, departe, stăteau nemişcate pe linia unde marea se uneşte cu cerul.
Dintr-un difuzor uitat deschis, picură o melodie. Noapte de vis, ca toate nopţile nedormite de la mare. Şi deodată, acolo unde era numai întuneric, apare EA, Luna. Nu este singură, la dreapta ei sclipeşte Luceafărul, care parcă o ţine de mână. Şi ea râde şi se ridică dolofană şi roşie din apa mării. Nu este chiar plină. Cineva a luat puţină lună şi a topit-o.
De la ea până la mine se aşterne un drum de ape, roşu. Scufund mâna în apă şi…, în palmă am… Luna! Mă sperii…, scutur mâna şi împrăştii în jur stropi de lună. Noapte de vis…

MN: „Ca nişte muşcate roşii”, așa cum le descrie poeta Ana Ardeleanu, alte texte pline de sensibilitate și de har, semnate de Ileana Alexe și așternute deocamdată doar „pe aceste pagini virtuale”, în așteptarea luminii tiparului, puteți lectura AICI.


Mangalia News, 03.06.2022.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply