CIRCUL DE PURICI | Dana Fodor Mateescu – AM PATIT-O SI EU! 

0
166
farmec.ro%20-%20Livr%u0103m%20frumuse%u021Be%21
Pulex Irritans. Mic, oacheș, iute la mânie și dat dracu`. Pe românește: purice.

N-are aripi, e urât cu spumele Mării Negre, dar e isteț-foc, are strategii de atac, scheme suficiente și posedă niște craci lungi, perechea posterioară fiind bine adaptată pentru sărituri înalte.

Nu știu cum au apărut în casa noastră nenorociții de hematofagi. E posibil să fi fost aduși de Neghiniță, motanul nostru, care a avut o gagică roșcată cu pete albe.

Nu știu nici acum ce fel a fost pulexul, de pisică, de cățel, de elicopter sau de rinocer… Un nebun, (veți face cunoștință cu el mai jos), ne-a zis că ar fi purici de om, luați de la… om! Care om? Ce fel de om?

Prima data m-am informat de pe net. Puricele ăsta e răspândit în toată lumea. Sugătorii din familia Pulicidae se hrănesc cu sânge şi înţeapă de mai multe ori, în serie. Odată cu secreţiile salivare, puricii eliberează substanţe anticoagulante, care împiedică coagularea sângelui și pot provoca reacţii alergice. Unde e buba se formează apoi un eritem, ce dă senzaţii de mâncărime, însoţit sau nu de urticarie. Apare o pustulă, ce poate dura până la două săptămâni. (Noaptea te scarpini de numa-numa, iar ziua ai senzația că sunt milioane de „pulicidae” pe tine).

După o săptămână de chin, dansam step din trei în trei secunde, dădeam din mâini ca la Charleston și înjuram cu furie.

Erau mici, mici, negri și aroganți. Îmi scoteau limba și fugeau. Nu-i prindeam. Parcă aveau motociclete! O zbugheau, nu-i mai găseam.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

În primele zile am spălat ca o nebună tot ce mi-a ieșit în cale. Am fiert țoale, pături, izmene, fețe de pernă, cearceafuri, perdele. Am muncit ca înainte de Paște. Am băgat aspiratorul, am dat cu mopul, cu oțet, cu sare, cu parfum, cu insecticid, mi-am rupt un tendon de la un deget important, am pus farfuriuțe cu sare, cu lapte, cu supă, cu apă, cu spirt. Le-am citit povestea Profesorul și puricele, de Hans Christian Andersen. Nimic!

Mi-am cumpărat o lupă mare, ca să le observ comportamentul, să-i lucrez la sentiment! Știu, sunt infantilă. Dar ce-am putut să văd!!! Să te ții panaramă între purici! Se cuplau, insecticidele mele mai rău îi stârneau, parcă erau vitamine, turnau plozi, se căsătoreau între rude, frați cu surori, tați cu fete, cumnați cu soacre, făceau nunți, chefuiau, dădeau baiarmuri și efectuau paranghelii, ptiu, ai dracu` de perverși!

Am scos covoarele afară. TOATE! Le-am bătut de le-au găsit bucuriile muzicii ușoare. Am luat mâțele și le-am dus la veterinar. Le-am deparazitat din nou, iar pe Neghiniță l-am castrat eficient. Să nu mai plece la puricoasa aia!

I-am cerut medicului cea mai otrăvicioasă otravă, am cumpărat trei sticle și….la treabă!

M-am îmbrăcat corespunzător, ca o eroină, (ochelari, mască, șapcă) am amestecat soluția într-o pompă mare și țâșșșș-țâșșșș, am răspândit-o prin casă.

Între timp, soțul meu, care e foarte descurcăreț din fire, mi-a recomandat un… dresor de purici, pe care l-a găsit pe internet.

-Vezi că omul e în căutare de noi talente. Face acrobații cu puricii, salturi mortale și mers pe sârmă…

-Haide, măăă! Faci mișto?, i-am mârâit de sub masca anti-otravă.

-Nu! Uite numărul de telefon. Sună-l!

-Sună-l tu, că ești mai înalt!

Răzvan a vorbit cu respectivul și el a venit la noi. Un tip slaaab, înalt, cu mutră de purice, îmbrăcat în costum negru.

-Doamna Mateescu! – zice solemn ca un cioclu. Cu puricii trebuie să vă purtați frumos! Nu-i înjurați! Nu-i persecutați! Nu-i omorâți! Avem ce învăța de la ei! Sunt suflete ca și noi („să mori tu?!”), au sentimente, trebuie numai să-i înțelegeți, sunt foarte inteligenți și talentați…Eu îi studiez de 30 de ani. Trăiesc cu ei. Mănânc cu ei. Le dau sângele meu. Îi învăț figuri de circ, sărituri mortale fără plasă la trapez, pe balansoar sau la cumpănă. La nevoie fac amor cu ei…(„Pe bune? Devine interesant. Mmmm. Patologic…”)

Ne-a făcut praf și pulbere! A ținut o teorie extraordinară. Animal Planet scria pe el. Discovery din cap până-n picere. Răzvan căsca non-stop și se scărpina peste tot, eu rămăsesem „bușbe” frecându-mă cu pompa unde mă mânca, Andrei era la Minecraft, afară, în curte…

La sfârșitul recitalului, (o oră și mai bine!) dresorul de purici s-a pus în patru labe și a început să discute cu…reprezentanții insectelor, pe sub birou, pe sub mese, i-a chemat de sub covoare.

-Puri, puri, puricel, făcea nebunul.

Le-a explicat ferm, dar dulce, că are nevoie de ei, le-a promis marea cu sarea, pătuțuri calde, masaj, cadâne, suc de miere, șampanie, excursii în Mexic, în blană de vizon, etc.

A scos o cutiuță de chibrituri și i-a invitat pe toți înăuntru, în timp ce le cânta duios „My Bonny”. Jur că în câteva secunde, regimente întregi de pulex iritativi au dat buzna înăuntrul cutiei.

Dresorul a luat unul pe deget, l-a dus în dreptul nasului și, cu o lupă mai mare decât a mea, l-a studiat intens plescăind enervant.

-Mda. E Pulex irritans. Puricele de om, adică. E special și superb. O splendoare. Priviți-i pielea! Admirați-i picioarele! Lăudați-i sexul! („Ieși afară, fir-ai al dracu` de obsedat!”) Nu e de pisică, ăla e mai mare și maroniu, ăsta e negru și foarte mic. V-a fost adus în casă de cineva sau l-ați luat de la cineva, tot om! Exclus animal.

Apoi, a dus hematofagul la ureche, de parcă ăla i-ar fi zis ceva anume:

-Ce? Așa? Nu se poate!

S-a întors spre noi, și, bulbucându-și ochii domnul dresor, a început să zbiere pe un ton pițigăiat:

-Cum ați putut să torturați sărmanele creaturi? Canaliilor! Ăsta micul, un mascul bine-intenționat, mi-a sput totul. I-ați ucis cel mai bun camarad plus 156 de soții. Urât din partea voastră! Criminalilor! Nu vă e  milă? Au și ei copii de crescut. Cine are grijă de ei? Cine-i culcă? Cine îi mai învelește când le e frig? Poftim madam! Privește aceste lacrimi de purice! Și-mi bagă în ochi carcalacul minuscul…, care, mi s-a părut, ori plângea în hohote?

Și întorcându-ne disprețuitor spatele, dresorul a plecat, făcând o săritură luuungă, exact ca un adevărat pulex iritans.

Din ziua aia, n-am mai găsit picior de purice în casă, dar uneori mă trezesc oftând adânc, și nu înțeleg de ce…

Noapte bună, somn ușor, paișpe purici pe-un picior.

Am încălecat pe-un dop și v-am păcălit de tot!

Muchinuta.

MN: Cărțile scrise cu har de Dana Fodor Mateescu pot fi comandate AICI. Articolele semnate de Dana Fodor Mateescu și publicate de cotidianul online Mangalia News, pot fi citite AICI. Merită! 😀 În același timp, vă recomandăm cu căldură să vizitați și colecțiile de Artă populară de pe Artizanescu.ro și să comandați obiectele de artizanat preferate. Artizanescu.ro – https://www.artizanescu.ro – respectă tradițiile românești!


Mangalia News, 30.04.2021. (sursa: revistatreispe.wordpress.com).



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply