Florentina Loredana Dalian – Teatru și circ la Slobozia – Freak show cu Florin Piersic Jr.

0
288
farmec.ro%20-%20Livr%u0103m%20frumuse%u021Be%21
Florentina Loredana Dalian: Ieri seară, am fost la teatru. Sau, cel puțin, așa am crezut. Aseară, la Slobozia, s-a jucat…, ba nu… aseară, la Slobozia, s-a încercat să se joace o… un… ceva. Mai bine vă spun titlul anunțat: „Freak show cu Florin Piersic Jr.”.

De regulă, la piesele care vin la Slobozia, și nu numai, îmi aleg cu grijă pe cele la care mă duc, nu doar o dată am plecat cu un gust amar, fie că vedeam o piesă slabă, fie că, deși piesa era bună, publicul era insuportabil (și asta contează mult). Din principiu, nu mă duc în două situații: fie la piesele la care nu se menționează autorul acestora (care este, pentru mine, criteriul decisiv), fie la cele la care se face mențiunea: „după…”. După Cehov, după Mihail Sebastian, după… melci! Asta cu „după” nu-i decât o formă de plagiat mascat în spatele acelui cuvânt. Piesa unui dramaturg trebuie reprezentată ca atare sau deloc. Bine, dacă faci adaptare dramaturgică după un roman, de exemplu, asta e în regulă. Dar nu poți face adaptare după o altă piesă. E de prost gust! Dacă ești regizor și ai idei pentru a scrie o piesă, scrie tu una și intituleaz-o: „După mine”! Nu furi ideile altor autori dramatici (eventual mari, cât se poate de mari) și ți le pui pe blazon, apoi transformi piesa aceea într-o jale pe vale.

Dar aseară nu a fost vorba despre asta. Am făcut o excepție (pentru că nu era trecut niciun autor) și m-am dus special să-l văd pe actorul Florin Piersic Jr. și nu pentru că era fiul tatălui său, ci pentru că îl văzusem mai demult într-o piesă adaptată pentru televiziune și îmi plăcuse jocul lui. În plus, nu îl văzusem niciodată pe scenă. Așa încât am plătit cu bucurie cei 50 de lei, ba încă am mai oferit un bilet și unei eleve care își dorește să meargă la teatru. O dusesem și la „Praf de stele” (prima dată la teatru pentru ea) și fusese foarte încântată (slavă Domnului că n-a fost aseară prima dată!). Înainte de a începe piesa, îi spusesem că vom vedea o monodramă și ce este aceea. Iar ea ardea de nerăbdare. În sală, mai erau niște elevi, colegi de-ai ei, de la același liceu, peste douăzeci, aduși de o profesoară sau de mai multe, cinste lor (ei)! Îi zisesem Andreei de monodramă (teatru cu un actor), pentru că nu prea știam cum să-i explic ce-i acela show și mai ales freak. Freak am vrut, freak am avut!

Teatrul a început cu obișnuita de-acum întârziere de un sfert de oră. Că așa ne place nouă, să nu ne mai civilizăm odată! Actorii știu că publicul întârzie (evident, nu vorbim de publicul educat) și, ca să nu se afle în situația penibilă de a asista de pe scenă, în timp ce încearcă să se transfigureze, la o foială de ipochimeni și la o foșgăială enervantă, preferă să întârzie ei. Și uite așa intrăm într-un cerc vicios din care greu se mai iese. Aparent, toată lumea are dreptate, dar, în realitate, nimeni n-are. De pierdut au, în mod sigur, cei obișnuiți să fie punctuali, care vin cu un sfert de oră înainte, să-și ocupe locurile fără a deranja pe cei de pe scenă, să-și așeze fustele, gențile și ce mai au la purtător. Dar această problemă se poate rezolva atât de simplu! Totuși nimeni pare că nu vrea să vadă soluția, am devenit extrem de toleranți cu nesimțirea. Ce-ai, cucoană? (Mie-mi zic!) Ce mai contează un sfert de oră din viața ta, când pierdem atâtea alte sferturi/ jumătăți/ ore la gară, la moară, la și la. Ca să nu mai vorbim de cozile la benzină și hârtie igienică, când se anunță sfârșitul lumii și ne e teamă că n-avem destul combustibil până-n Rai și nici cu ce să ne ștergem pe colo de ne-om cufuri pe noi când o să-i vedem pe cei ghiavoli în Vămile Văzduhului. Dar să revin! Cum se poate rezolva această problemă a lipsei de punctualitate la teatru? Extrem de simplu! Oameni deștepți dinaintea noastră au inventat ușile. Oameni la fel de deștepți au inventat cheile. V-ați prins? În București încă se mai poartă (am văzut la „Odeon”) închiderea ușilor cu zece-cinsprezece minute înainte de spectacol. Și sigur la spectacolele lui Tudor Gheorghe (Cinste lui! Un artist care își respectă publicul și care, la rândul lui, pretinde respect. Și îl are)! Dar vai, dar of, se vor indigna nesimțiții, indisciplinații și indisciplinabilii! Noi am plătit bilet. Știu, și eu am plătit (50+50+ încă 6 lei taxă de nu știu ce, că am luat biletele de pe internet), dar n-ai plătit bilet să vii în grajd, la muls vaca. Știu, e neplăcut să trebuiască să fii punctual, mai ales dacă te-ai învățat cu program de voie. În vremea studenției mele era cumplit când alergam prin București, ne rămâneau tocurile printre șine de tramvai, ajungeam transpirate și cu pulsul ridicat, ca să nu pierdem banii aceia de care făceam rost cu greu. Pentru că, pe atunci, ușile chiar se închideau înainte de spectacol. Și nimeni nu avea nimic de comentat. Când mergi într-un loc, respecți regulile locului sau nu te mai duci. N-am văzut pe nimeni în avion care să nu-și pună centura când se cere ori să deschidă fereastra să fumeze. Chiar dacă a plătit biletul!

Am făcut o introducere cam lungă, pentru că îmi stătea de mult pe limbă. Ziceam că totul a început cu un sfert de oră întârziere. Nu-i bai, n’ așa? Mai bai a fost de modul cum s-a terminat. Brusc, după mai bine de o oră de spectacol, dar înainte de final, cu răcnete și înjurături din partea actorului, mai ceva ca la Gestapo, cuvinte triviale adresate elevilor, cu lanterne puse în ochi și intimidarea unui tânăr care a picat drept Acarul Păun și a fost dat afară din sală, înainte ca actorul să dea cea de a doua reprezentație, cea pentru care nu plătiserăm, deci îi putem spune, în limbaj modern, bonus. Rezumatul ar fi acesta: Protagonistul, pe bună dreptate deranjat de oarece foială și zumzăială, a oprit spectacolul, a cerut lumină și a început isteria. Apoi s-a întors cu spatele la publicul care i-a oferit, totuși, niște aplauze timide și dus a fost, nu înainte de a ne trimite să ne luăm banii înapoi (Dar mă îndoiesc că cineva și i-a cerut).

Citiți continuarea pe florentinadalian.blogspot.com
——
• Freak show (EN)– spectacol cu ciudați/ ciudățenii

Portret de Vasile Aionesei.

Florentina Loredana Dalian,
Slobozia, 7 aprilie 2022.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

MN: Recenziile, poeziile, proza scurtă și textele umoristice semnate de Florentina Loredana Dalian și publicate de Mangalia News pot fi vizionate AICI.


Mangalia News, 10.04.2022.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply