Gabriela, mai intai, ne-am cunoscut prin intermediul revistei Catchy si, mai apoi, in realitate, atunci cand am participat la lansarea volumului de poezii „Impreună”, volum pe care il semnezi alături de Anca Bucur si Emilian Gui. Ne aflam pe terasa unui hotel mangaliot, cu vedere larga spre mare si, desi in plin an pandemic 2020, cultura nu a fost – si nici nu va putea fi vreodata – adusa la tacere. Din spatele mastilor chirugicale, cu valurile ademenindu-ne de jos si cu poezia seducandu-ne dintre filele cartii nou lansate, amintirea acelui eveniment ocupa un loc drag in memoria mea.
Si daca tot am inceput cu poezia, cum ti-ai descoperit aceasta vocatie?
Eu nu stiu daca asa se numeste, vocatie, dar am descoperit ceva intr-o zi, tot scriind eu proza, la mine in livingrum, practic camera mea de zi si de noapte, despre emotiile care ma traversau si nu stiau incotro sa mai apuce, despre delirul unor trairi. Obisnuiam sa recit pe fond muzical si uneori sa ma inregistrez. O oarecare seara, muzica, o emotie, laptop pe coapse si… Am trimis inregistrarea unei prietene care imi incuraja permanent spiritul in aceasta directie, iar entuziasmul ei in urma ascultarii inregistrarii l-a trezit si pe-al meu. Cam asta ar fi momentul in care mi-am impreunat palmele, ca si cum stanga ar fi ajutat-o pe dreapta sa se tina bine. Urma provocarea.
Cum a luat nastere volumul tau de debut „Impreuna” si de ce… impreuna?
Pai, consider ca tot ce este pe pamant este al lui „impreuna”. Noi suntem cu totii parte. Eu am fost si sunt om de echipa. Imi place ideea de a impartasi, de a gasi solutii alaturi de cineva drag, de a ma bucura de succes impreuna cu echipa. Imi plac îmbratisarile si, de aceea, nu ratez ocazia sa le practic, fie ca sunt de imbarbatare, fie ca sunt de felicitare, fie ca le primesc sau le ofer. Deci, oricum as da-o, împreuna este prezent peste tot. 😊
In virtutea a ceea ce am spus mai sus, volumul acesta are o poveste, una fara veleitati uluitoare, spectaculoase. Eram intr-o seara intr-o librarie, „Bookstore and Tea” din Mangalia, locul de intalnire al celor care iubeau cartea. Nu semana cu librariile clasice, in care lumea intra, rasfoieste, gaseste o carte si pleaca (evident ca o si plateste). Folosesc trecutul in ceea ce o priveste, pentru ca, din pacate, nu mai exista. Intalnirile cu oamenii care veneau la seminarii cu profil spiritual (mentionez, ca exemplu, un nume – desi sunt multe pe care le-as putea trece in revista – profesor doctor Constantin Dulcan), lansarile de carte ale unor autori foarte cunoscuti, sau care au devenit ulterior cunoscuti, „barfele” la o „tuica” cum îi placea libraresei Adela sa spuna, toate acestea m-au ajutat sa identific în mine resurse pe care nu stiam ca le am. Intr-o seara, sub titulatura „Hai la o tuica!”, ne-am dat un rendez-vous la locul cu pricina, unde am avut placerea sa gasim si alti „bautori”. Am vorbit, am polemizat, am recitat poeme, ne-am emotionat, am rîs… ca intre prieteni. Si atunci, o minte sclipitoare (adica a mea 😊), a gandit, pentru ca mai apoi gura sa verbalizeze sub imperiul emotiei declansate, „Ce-ar fi daca?”. Lumea prezenta s-a bucurat. Eu am zis-o, dar nu stiu cat am crezut atunci in ea. Dar, iata ca, acum vorbim despre carte. Titlul? Ei bine, el a venit de la sine. Culmea, nu l-am chemat, dar el a stiut ca trebuie sa vina exact la noi trei: doua femei si un barbat. 😊 Cum va spuneam? Impreuna? Exact!
Care sunt avantajele si dezavantajele unui volum colectiv?
MN: Vă invităm să citiți continuarea pe chic-elite.ro
