Vom analiza împreună aici câteva versuri din zece variante ale Mioriței, dintre cele 973 pe care le-am analizat într-o carte1. Se știe că variantele Mioriței care sunt colinde sunt cele mai vechi dintre toate. De la ele s-au dezvoltat de-a lungul mileniilor doine, bocete, balade sau teatru popular. Strămoșii ziceau că Miorița este un cântec bătrânesc, o noțiune amplă și greu de definit. Clasificarea Mioriței ca baladă e deficitară și discutabilă, deoarece balada relatează faptele unui erou vestit, care a existat cândva. Însă Miorița nu înfățișează un cioban adevărat, în carne și oase, ci un cioban simbolic, un personaj mitologic, ce reprezintă bunătatea și perfecțiunea umană. Aici vom discuta despre ceva mult mai important decât specia literară căreia îi aparține Miorița.
În cele zece colinde, putem remarca versurile care cuprind niște amănunte aparent nesemnificative. Nimic nu poate fi nesemnificativ într-un text arhaic. Mai întâi, aranjăm aceste amănunte în trei grupe:
a ciobanul este înlocuit cu un pui de căprioară care vorbește2 ;
b ciobanii se sfătuiesc, mâncând carne de miel și bând apă de izvor3;
c ciobanul le spune celorlalți să-i mănânce carnea și să-i bea sângele.4
Stilul, ritmul și conținutul ne fac să presupunem că versurile dintr-o grupă ar putea să aibă legătură cu versurile din celelalte două grupe. Amănuntele astea se pot lega unele cu altele în mod coerent, ca într-un mozaic. N-am cum să știu cum o fi fost linia melodică în aceste colinde. Aceste zece variante pot să provină dintr-o singură sursă, vreo variantă care s-a pierdut. Nu vom ști niciodată nimic cu certitudine, dar barim să știm, cât vom apuca să știm. Știm, deci existăm.
Vom compara versurile dintr-o variantă cu cele din alte variante și vom încerca să identificăm în ce context social și istoric au fost compuse. Viața de zi cu zi a oamenilor care au creat Miorița și ne-au transmis-o era altfel decât a noastră și nu puteau gândi la fel ca noi. Gândirea lor era mitologică și poetică. Gândirea noastră este logică, realistă. Cercetarea din perspectiva științei religiilor – care e interdisciplinară și apelează la toate științele și ramurile umanistice – ne poate ajuta să aflăm ce au vrut să spună autorii Mioriței cu mii de ani în urmă. Vom porni de la ipoteza că aceste versuri pot proveni din același original, irecuperabil pierdut. Le vom compara și alătura cam la fel cum se procedează cu cărțile din antichitate, care sunt recuperate pornind de la diferite copii incomplete, după manuscrise pierdute, în care copiștii au făcut modificări. Vom încerca să ne apropiem de originalul pierdut, vom vedea ce modificări s-au făcut și vom afla cum gândeau strămoșii, în diferite epoci istorice. Vom obține amănunte suplimentare asupra evoluției meseriei de cioban și a etnogenezei străbunilor. O să ajungem să vedem că personajul principal din Miorița poate reprezenta un erou mitologic, ce își sacrifică în mod simbolic trupul și sângele pentru binele celorlalți. Cam la fel se întâmplă și în alte religii, cu alte personaje principale, independente unele de altele. Miorița nu poate fi influențată de cultura altor popoare. Să luăm pe rând cele trei grupe de variante:
Grupa a. Ciobanul este înlocuit cu un pui de căprioară care vorbește și e sacrificat în locul omului.
Corul colindătorilor zice că toți cei din familia pentru care cântă ei nu sunt acasă în acel moment, ci sunt plecați la vânătoare în pădure. Lăsăm la o parte faptul că familia lui e acolo lângă el, pe prispă și ascultă cu mândrie. În majoritatea colindelor, bărbatul din familie, căruia i se adresează colinda, primește rolul ciobanului ce va fi sacrificat, iar uneori colindătorii îi pun numele în textul cântat. În această colindă, bărbatul colindat primește rolul unui pui de căprioară, ce va fi vânat de către familia sa, plecată la vânătoare. De data asta, nu vorbește personajul principal, ciobanul, ca în majoritatea variantelor, ci vorbește căpriorul. Textul ciobanului din alte variante este pus în gura căpriorului. Deci nu poate fi un căprior adevărat, zoologic, ci este năzdrăvan, ca și mioara din alte variante. Căpriorul sau mioara sunt personaje fabuloase, personificări ce simbolizează anumite aspecte umane, ca în orice fabulă. Am arătat în carte ce anume simbolizează mioara.
Nicio variantă a Mioriței nu prezintă ceva care s-ar fi petrecut vreodată în realitate. Toate variantele, oricât de diferite ar fi, prezintă un mit. De-a lungul mileniilor de transmitere orală, multe dintre variante ni s-au transmis modificate, deoarece societatea a făcut progrese materiale, iar felul de a gândi a evoluat de la idealism la materialism și de la mythos la logos. Textele variantelor au alunecat de la ceea ce la început a fost creat ca un mit, la ceva care acum poate părea o realitate. […]
MN: Alte studii literare valoroase, ce poartă semnătura scriitorului Victor Ravini și sunt publicate de Mangalia News, puteți viziona AICI.
Mangalia News, 23.02.2022.
