Sindicatele din industria navală românească sunt profund îngrijorate de fiscalitatea excesivă asupra muncii și de practica discriminărilor salariale instituită de statul român. La sfârșitul lunilor de muncă grea în halele de confecții, pe platformele de montaj, în docuri ori pe navele în construcții sau reparații, lucrătorii navaliști se trezesc că trebuie să își împartă câștigurile, pe din două, cu statul. 45% din venitul brut se duce la bugetele acestuia, iar în buzunarul lor mai rămâne doar 55%. Se mai poate trăi decent cu așa puțini bani?
În zadar muncesc bieții navaliști peste program zi de zi; degeaba vin la lucru și în zilele de sâmbătă și duminică, pentru a face un ban în plus. Statul le dijmuiește și salariul de încadrare, și veniturile suplimentare, dobândite prin eforturi supraomenești, cu sacrificarea propriei sănătăți și a vieții de familie.
Șantierele navale au pierdut mii de lucrători
Sindicatele s-au luptat, au negociat, au obținut an de an creșteri salariale; dar ce folos? De orice majorare obținută în urma creșterii productivității muncii, prin efortul lucrătorilor, profită în primul rând statul. Din această cauză, mulți dintre ei – sudori, mecanici, electricieni, tubulatori, lăcătuși, vopsitori, strungari și macaragii – și-au luat lumea în cap și au plecat în țările în care munca și viața lucrătorilor este prețuită, fiscalitatea fiind cu mult mai redusă decât în România.
Câte zeci mii de meseriași bine pregătiți a pierdut industria navală, în ultimele trei decenii, din cauza fiscalității excesive asupra muncii, care a provocat migrația externă a lucrătorilor!
Pentru că nu era de ajuns, statul a instaurat și discriminarea fiscală asupra muncii. Din februarie 2018, lucrătorii din sectorul IT sunt scutiți de plata impozitului pe venit, de 10%, iar de la 1 ianuarie 2019, lucrătorii din construcții nu mai plătesc impozitul pe venit (10%) și CASS (10%), în timp ce CAS le-a fost redus la 21,25%. Ca urmare, la migrația externă a navaliștilor români s-a adăugat cea internă – dinspre șantierele navale, care au o cotă de fiscalitate de 45% asupra salariilor, spre sectorul construcțiilor, în care fiscalitatea este de numai 21,25%.
Ce-i de făcut?
La sfârșitul săptămânii trecute, liderii sindicatelor din primele patru mari șantiere navale ale țării – Șantierul Naval Constanța, Damen Sipyards Mangalia, Şantierul Naval Damen Galaţi și Vard Brăila – s-au întâlnit la Constanța, pentru a discuta strategia ce trebuie urmată în vederea stopării migrației excesive a forței de muncă. Trebuie precizat că, în anul 2019, efectivele de personal din cele patru șantiere navale totalizau 7.258 de lucrători.
„Trebuie umblat la cauze! Fiscalitatea asupra muncii din sectorul naval trebuie redusă la nivelul celei din sectorul construcțiilor civile! Dacă în industria navală va fi aplicat același regim fiscal avantajos, câștigurile reale ale lucrătorilor navaliști vor crește, iar stabilitatea forței de muncă va crește și ea”, au spus liderii de sindicat.
Soluția: lobby-ul parlamentar
„Cele patru sindicate participante la discuții am decis să adresăm Parlamentului României solicitarea ca lucrătorii din industria navală să beneficieze de același tratament fiscal ca și cei din activitățile de construcții. În perioada următoare vom contacta senatorii și deputații din județele noastre și toate partidele parlamentare, pentru a le cere sprijinul. Industria navală este unul dintre sectoarele de vârf ale economiei și trebuie susținută printr-o politică fiscală inteligentă, așa cum sunt încurajate activitățile din domeniul IT și din construcții”, a declarat, pentru cotidianul „Cuget Liber”, Dede Perodin – președintele Sindicatului Liber al Navaliștilor din Șantierul Naval Constanța, una dintre organizațiile puternice, reprezentative ale mișcării sindicale din România.
Locul industriei navale românești în Europa
Citiți continuarea în CugetLiber.ro (Articol semnat de Ion Tița-Călin).
