Interviu fără cravată – dedicat Zilei Mondiale a Educației, cu conf. univ. dr. ing. Constantin Nesterenco, Directorul Colegiului Tehnic Agricol Soroca, Republica Moldova, dedicat Zilei Mondiale a Educației.
Carte de vizită:
Studii: superioare tehnice: Academia Agricolă din Kiev, 1988, inginer-mecanic,
facultatea „Mecanică agricolă”; post-universitare pedagogice: Academia Agricolă din Kiev, 1991, inginer-pedagog, facultatea „Pedagogică”, cu Mențiune;
Masterat 1: Academia de Administrare Publică, 1998, cu Mențiune, Facultatea „Relații Internaționale”; Master;
Masterat 2: Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport, 2014 cu mențiune, , facultatea ”Managementul Educației fizice”; Master;
1994 – Doctor în pedagogie;
2006 – Conferențiar universitar;
Din 2011, posedă Gradul Managerial Superior.
– De la ce vârstă vă amintiți copilăria, stimate domnule Constantin Nesterenco?
– Copilăria mi-am petrecut-o în satul Egoreni, raionul Soroca, dar, conform actelor, m-am născut în satul Boghenii Vechi, raionul Ungheni, unde, de fapt, părinții și-au început activitatea pedagogică. M-am născut pe 16 august 1966, într-o familie de pedagogi. Mama a deținut chiar funcția de director de gimnaziu în Egoreni și a fost profesoară, deținătoare a gradului didactic I, Eminentă a Învățământului Public, a absolvit Școala pedagogică din Soroca și Institutul Pedagogic din Bălți. Tatăl a absolvit Tehnicumul de Educație Fizică din Chișinău și Universitatea de Stat din Chișinău, facultatea de istorie. A activat în calitate de profesor, dar a fost și în funcția de Președinte al Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport din raion. Bunelul Ion (pe linia tatei) a fost Președinte de gospodărie agricolă şi în satul natal Egoreni şi în satul Şeptelici. A participat la al doilea Război Mondial. Străbunelul Constantin Nesterenco (apropo, port același nume ca și străbunelul), a fost secretar în Primărie, care pe vremuri era o funcție destul de importantă.
Pe linia mamei, străbunelul Ilarion Panas a fost un agricultor şi un bun gospodar, iar bunelul Dănilă, participând în Marele Război pentru Apărarea Patriei, nu s-a mai întors, iar bunica Măriuța, înfruntând toate greutățile și bolile, a crescut 4 copii, care mai târziu au devenit personalități, iar două fiice chiar au absolvit și facultatea şi au profesat toată viață, fiind chiar directori de școală în Trifăuți, Larisa Lozinschi – fruntaș al Învățământului și decorată cu medalia ”Meritul civic” și mama Anastasia, în Egoreni, de asemenea, Eminent al Învățământului Public. Am o soră Oxana, care locuiește cu familia în Londra, Anglia și este Directoare la un azil de bătrâni. Mă mândresc cu fiica Iulia, care a absolvit Facultatea de Stomatologie și s-a stabilit cu traiul în SUA.
Sunt unele evenimente pe care le țin minte de la o vârstă fragedă, mai ales cele ce țin de diferite sărbători, activități. Cândva am compus o piesă instrumentală intitulată ”Nostalgie”, iar mai târziu am pregătit și un text, care vine ca răspuns la întrebarea Dvs.
Gândurile-mi zboară-n copilărie, acasă,
Tot ce-a fost cândva acolo eu ador
Și doar dorul stă cu mine la masă,
Spune cu blândețe, pe pământ să cobor.
Timpule, ajută-mă, de departe,
Știi doar cât de tare-mi ești tu scump.
Aș schimba eu comoara cea mai mare,
Pentru anii din trecut.
Trec fiori, privindu-i cu tristețe,
Pe cărarea vieții, anii curg,
Sunt acele perle ale tinereții,
Ei sunt bogăția și destinul.
Copilărie, vin’ nițel de mă alină,
Vreau la tine să revin acum,
Dar argintul de pe tâmple suspină,
Ești aproape… la mijloc de drum.
– Care-s cele mai plăcute clipe din frumoasa copilărie?
– Din copilărie mai mult țin minte evenimentele legate de activitatea educațională și sportivă. Mai mult m-am aflat în incinta școlii, în special în sala de sport, decât la grădiniță, deoarece părinții activau pe tărâmul pedagogic. Cele mai plăcute clipe sunt legate de bătrânul Nistru. Plajele de nisip auriu. Apa curată și cristalină. Îmi amintesc faptul că în clasa întâi erau putini băieți care nu puteau sa treacă în înot Nistrul. În ajun de sărbători, îmi aduc aminte de bunătățile pregătite de mama, care cred că sunt superioare celora de la întreprinderile specializate. Peste tot unde mi-am făcut studiile, întotdeauna am avut parte de profesori foarte buni, care au stat la temelia formării mele ca profesionist și ca personalitate. Mă strădui să țin legătura cu colegii, în măsura posibilității, unii din ei au ocupat şi ocupă în prezent funcții destul de importante în Moldova și peste hotare.
– Ce aţi deprins în primul rând de la părinți, ce ați preluat de la ei?
– M-am străduit să iau cât mai mult de la părinți; onestitatea, cumsecădenia, atitudinea față de muncă și oameni. Cred că disciplina ”Cei șapte ani de acasă” au predat-o cu brio. Cu regret, Tatăl meu a plecat în lumea celor drepți, pe 25 decembrie 2020…
– Care trăsături de caracter apreciați cel mai mult la oameni?
Am să redau careva gânduri, din cartea „Psihologia managerială”, pe care am editat-o acum câțiva ani unde am făcut trimitere la poruncile paradoxale ale conducerii:
-
Oamenii sunt ilogici, nerezonabili şi egocentrişti – Iubeşte-i, oricum.
-
Dacă faci bine, oamenii te vor acuza din motive egoiste – Fă bine, oricum.
-
Dacă ai succes, vei câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi – Reuşeşte, în orice caz.
-
Binele pe care-l faci astăzi va fi probabil uitat mâine – Fă bine, oricum.
-
Cinstea şi sinceritatea te fac vulnerabil – Fii cinstit şi sincer, oricum.
-
Cel mai mare om cu ideile cele mai măreţe poate fi distrus de omul cel mai meschin cu mintea cea mai meschină – Gândeşte măreţ, oricum.
-
Oamenii îi protejează pe cei slabi, dar îi urmează doar pe cei tari – Luptă, oricum, pentru cei slabi.
-
Ce construieşti de ani de zile poate fi distrus peste noapte – Construieşte, oricum.
-
Oamenii au nevoie de ajutor, dar te pot ataca dacă-i ajuţi – Ajută-i, oricum.
-
Dă lumii ce ai mai bun şi te vei alege cu nimic – Dă lumii, oricum, ce ai mai bun în tine..
– Dar pe care le dezaprobați?
– Dezaprob: Lașitatea, iresponsabilitatea și lipsa de verticalitate. Este ridicol când mediocritatea pretinde de fi Lider…
– Cu ce trăsături de caracter personale vă mândriți?
– Cred că perseverența, insistența și punctualitatea. Odată trasate unele obiective, mă strădui să le ating, mai ales cele ce țin de activitatea managerială, de creație, științifică și sportivă.
– Care e punctul vulnerabil în comportamentul personal?
– Câteodată, sunt prea credul, iar unii profită și fac abuz de acest lucru. În unele situații, este necesar să fii mai dur, dar „cei șapte ani de acasă” mă fac să am o altă atitudine și mă strădui să nu uit de poruncile de mai sus.
– Ce amintiri vă leagă de locurile copilăriei, tinereții?
– Există mai multe feluri de educație: educație prin muncă, artistică, ecologică, economică, fizică ș.a. De fapt părinții mai mult m–au educat prin intermediul cuvântului. Țin minte doar o dată la vârsta de cinci ani am fugit la Nistru, cu o cameră de mașină și, pe la mijlocul Nistrului, ne distram… Ca urmare, am primit bătaie cu o plasă împletită, care exista în fiecare familie, pentru cumpărături. Cu colegii nu prea ne băteam, statutul ”că părinții erau pedagogi” nu-mi permitea, dar de câteva ori s-a întâmplat și nu prea țin minte să fi cedat în fața cuiva. Anii tinereții se asociază cu anii de școală.
Ajunși acum la posturi diferite,
Noi activăm în toate-ale lumii colțuri.
Dar când auzi de Nistru și cetate,
Ne amintim de școală și profesori.
Aleile țin minte tinerețea,
Clădirile ca martori au rămas,
Frumoasele și scumpe clipe ale vieții…
Permite-mi, școală dragă, să fac un scurt popas.
În perioada adolescenței, eram preocupat și de carte și de sport. Am fost campionul raionului la complexul GMA I treaptă, II treaptă, III treaptă, campionul raionului la alergări distanța de 60 m (8,1), cros 500 m (1.17.8) şi 1500 m (5m,20), am fost campionul raionului la aruncat mingea (150 gr. -80m) și grenadei (700 gr-58m). Tot cu acest rezultat de 58 m am câștigat întâietatea Moldovei printre recruți, la Tiraspol. Un caz interesant a avut loc cînd fiind în cl. a 7, ne-am întâlnit în final la baschet, la Slobozia Cremene, cu școala Specială din Soloneț, cei care aveau probleme cu legea… Băieții de la Școala Specială erau tunși scurt, aveau tatuaj specific deținuților și de aceea aveam puțină frică și după prima repriză cedam. La întrerupere, tata s-a apropiat și a început să ne trateze psihologic: „Voi sunteți mai voinici și mai puternici și jucați mai frumos, unul din voi pe doi poate să-i distrugă” și multe altele. După întrerupere, noi am condus cu o mare superioritate și am câștigat Cupa. Peste un an ne-am întâlnit la Voloave în final cu echipa din Căinarii Vechi și, de asemenea, am câștigat Cupa. Este interesant faptul, că neavând transport, noi am plecat pe jos, iarna, din Egoreni la Voloave (cam la vreo 15 km) și am câștigat.
– Ce înseamnă pentru Dumneavoastră cuvintele baștină, țară, Patrie?
– Baștina, Patria, sunt locurile pitorești de pe malul Nistrului, satul Egoreni cu oameni frumoși, gospodari și înțelepți. Țărișoara noastră o poți mai bine aprecia, când pleci undeva. Nu poate fi concepută Moldova fără de România.
”Un ideal național
Îmi dă speranță și mă doare,
Nu vreau să am la Prut hotar,
Doresc o Românie Mare!”
La capitolul patriotism, aș dori ca fiecare cetățean să fie patriot al neamului, localității, locului de muncă sau de studii. Și toate aceste componente ale patriotismului vor forma iubirea față de Țară. La acest capitol, am câteva gânduri așezate în versuri:
Meleag nistrean, al țării ești cunună,
Spălat de apele ce leagă țări vecine,
Lângă Cetatea Veche, lumea se adună,
Atâtea inimi, fețe și destine.
Soroca noastră, te slăvim în lume
Și mic, și mare, te iubim cu drag.
Aici trăit-am clipe fericite,
Victorie și slavă, scump meleag.
Simbol al păcii, demnității și iubirii,
De veghe stă Cetatea omenirii,
Puterea cea divină și credința noastră
Purtau victorii în războaie sângeroase.
Nu sunt mai scumpe clipe-n astă viață,
Copiii să-i trezești cu zâmbet dimineața,
Un cer senin, un răsărit de soare,
Și Nistrul cel bătrân, cu ape clare.
Pentru mulți, Patria este acolo unde le este bine și sunt apreciați, de exemplu fiica Iulia este medic stomatolog în Florida, dar cred că și acolo persistă nostalgia, pe care aș reda-o în felul următor:
Sunt departe eu de voi și-acum suspin,
Dar n-am ce face,
Mi-am ales eu altă țară, alt destin,
Inima mi se desface.
– Aveți mulți prieteni și ce înseamnă o prietenie adevărată?
– De multe ori noțiunea de prieten se confundă cu noțiunea de coleg de serviciu, vecin, coleg de studii, de partid ş.a. După mine, prietenia presupune niște relații sincere, fără de a pretinde vreun favor. De aceea în această categorie se încadrează foarte puține persoane, câțiva prieteni deja sunt plecați în lumea celor drepți.
– Cum vă petreceți timpul liber?
– Sincer vă spun că în ultimii 20 de ani am fost în concediu doar de câteva ori, deoarece vara are loc admiterea la studii, pregătirea către recoltare şi recoltarea culturilor de prima grupă, iar, îndată după aceasta, începe pregătirea instituției către anul de studii, reparația, iar câmpurile necesită a fi pregătite pentru semănatul de toamnă. Nu am fost niciodată la munte. Sper să vizitez, totuși, marea, la Mangalia. Am fost doar de câteva ori la mare, în Ucraina. În rest, vizionez un film bun și sunt prezent la multe competiții sportive din cadrul orașului, raionului și chiar ale țării. Nu prea sunt amator de mari sărbători, ceremonii pompoase cu multă lume. Prefer liniștea. Îmi place să compun piese muzicale. Sunt autorul muzicii și a textelor. Intenționat am ocolit noțiunea de poet și compozitor. După mine, a fi compozitor sau poet, presupune de a avea studii respective în domeniu și este cu mult mai mult decât ceea ce fac eu. Eu doar fac cea ce vine din inimă și nu mai mult.
– Dacă ați întoarce roata vieții, la ce moment ați opri-o?
– Nu cred că este cazul de a-l înlocui pe Mântuitorul nostru și de a face asemenea schimbări. Fiecare din noi își are drumul său și trebuie să-l parcurgă atât timp cât îi va arde lumânarea, dar s-o facă creștinește. Fiind inginer, le-aș sugera o idee la inventatori, să inventeze ceva pentru a reduce viteza de rotație a roții vieții, deoarece, sincer vorbind, cam repede se rotește. Foarte mult regret, că mulți din camarazii cu care am participat la calvarul din Cernobîl nu mai sunt în viață…
– Ce rezultate are doctorul conferențiar, în activitatea managerială?
Activez în calitate de Director de Colegiu de mai mult de 23 de ani. Am contribuit la organizarea conferințelor științifice din cadrul instituției, republicane și internaționale. Toate terenurile agricole ale Colegiului sunt lucrate conform tehnologiilor moderne, fapt pentru care Direcția Agricultură și Alimentație Raională decernează anual diplome. Prin implementarea proiectelor, s-a dotat considerabil baza tehnico-materială.
Am participat cu circa 40 de rapoarte științifice la peste 30 de conferințe internaționale din Moldova, Ucraina, Bielorus, Rusia, Polonia, România, Estonia, Marea Britanie, Canada ş.a Rezultatele investigațiilor au fost implementate în studiul Băncii Mondiale. Materialele studiului au fost reflectate în peste 70 de lucrări publicate, inclusiv două manuale, o monografie. Prin Ordinul Nr. 134 din 13 august 2015 al MAIA ”Cu privire la Consiliul Tehnico-Științific al MAIA și comisiile ramurale de experți”, al Ministrului Agriculturii și Industriei Alimentare este numit membru al Consiliului și expert în domeniul educației.
Discipolii mei au devenit medaliați cu aur, argint şi bronz la competițiile republicane și internaționale la lupte universale, voievod, corp la corp, combatsambo, kickboxing, K-1, fapt pentru care mi-a fost decernată Diploma și Cupa Președintelui Raionului Soroca ”Cel mai bun antrenor al anului 2012-2019”. Posed Centura neagră și 1 Dan, la ”Voievod”. Sunt Expert Internațional în Pedagogie, Certificat atribuit de Academy of Sciences and Higer Education London) http://gisap.eu/ru/user/907. În 2014-2015, la Campionatul Științific Eurasiatic, la secția ”Educational sciences” am obținut Third Class Diploma of Excellence, Medal of the third winner, pentru că am promovat cu succes imaginea țării pe arena științifică internațională. Rezultatele activității mele au fost apreciate de conducerea Țării, fiind decorat cu Ordinul Gloria Muncii și Titlul Onorific de Lucrător Emerit. Conducerea municipiului Soroca mi-a acordat Titlul Onorific de ”Cetățean de Onoare”.
– Ce ați alege între o carte citită și o emisiune televizată, ori navigare pe Internet?
– În funcție de situație. Dacă e vorba de diferite competiții sportive, este clar că alegerea va fi o emisiune televizată. Dacă este nevoia de autoinstruire, atunci voi prefera cartea. Internetul este o necesitate de a te informa rapid și de a economisi timpul. El treptat le marginalizează pe celelalte surse, deoarece posibilitățile sale tehnice sunt incomparabile. Acum toate aceste surse se completează reciproc în viața mea.
– Credeți că sunteți împlinit în viață, sau a mai rămas ceva de făcut?
– În viață, cu ajutorul lui Dumnezeu, am realizat câte ceva. Dar sunt departe de gândul că nu a mai rămas ceva de făcut. Sunt încă foarte multe lucruri, care merită a fi realizate. În acest moment, lucrez la o piesă muzicală care abordează această temă.
– Câți bani ar trebuie să aibă un om ca să fie fericit?
– Îmi place maxima: Un om sărac, dar sănătos, este mai fericit decât un om bogat, dar bolnav. Și Dalai Lama s-a pronunțat destul de reușit la acest capitol: ”Ce mă surprinde cel mai mult la umanitate? Omul. Își sacrifică sănătatea, pentru a face bani. Apoi își sacrifică banii, pentru a recupera sănătatea. Apoi este atât de nerăbdător cu gândul la viitor, încât nu se bucură de prezent. Rezultatul este că nu trăiește în prezent, dar nici în viitor. Trăiește de parcă n-ar muri niciodată și apoi moare fără să fi trăit”.
– Dacă ați începe viața de la început, unde ați face unele corecturi?
– Nu cred că e în puterea mea de a face corecturi, dar cred că bunul Dumnezeu ar fi avut grijă de mine și le-ar fi efectuat pe toate cele necesare.
– Ați scris cândva o poezie?
– Mai sus am menționat că am o culegere. Nu pot să le numesc poezii, deoarece poezia este ceva serios, rezultatul activității poeților, dar eu am niște gânduri, le așez câte odată pe hârtie, la drept vorbind, uneori cam stângaci, alteori îmi reușește, dar sunt proprii și nu pretind a concura cu cineva. Cu câțiva ani în urmă, am scris niște rânduri care, după mine, cred că sunt actuale și astăzi:
Un răsărit frumos de soare
E un lucru firesc.
Pentru careva e-un zâmbet,
Pentru alții, blestem ceresc.
Ce-a fost cândva curat, frumos,
Se încadrează azi în alte norme.
În capul mesei este omul mincinos
Și cel ce lucruri false poate spune.
Cu morile de vânt e greu să lupți,
Sub acel răsărit de soare.
Dar şi mai greu e Om să fii,
Măcar la tine-n casa mare.
Oprește, Doamne, nebunia asta,
Întoarce-le vederea la cei orbi,
Că este foarte scurtă viața,
Pentru a trece-o în noroi.
Nu permite la nimeni, nu,
În fântână să-ți scuipe, frate,
Că odată iertat, la sigur,
Îți va împle casa de păcate.
Iar voi ce astăzi vă pretindeți regi,
Să nu uitați de Judecata mare
Și atunci, în fața lumii întregi,
Veți plânge, pentru dezmăț și răsfățare.
Tot în lume-i trecător
Și această perioadă zdruncinată.
Mulți pretind a fi atotștiutori,
Uitând rădăcinile adevărate.
– Aveți un banc preferat?
– Un om deștept și înțelept trebuie să posede și simțul umorului. Îmi place umorul intelectual și fin. De multe ori, dezaprob unele teme pe care le promovează foarte insistent unele posturi televizate, cum ar fi violența. Bancul preferat: După ce a luat masa la un restaurant, Henry Ford, a achitat nota de plată și chelnerului i-a mai dat un supliment, la care chelnerul spune: „Fiul Dumneavoastră plătește mai bine”. Răspunsul a fost: „Da, desigur, el poate să–și permită, având un tată milionar”.
MN: Redacția cotidianului online Mangalia News a avut privilegiul de a-l cunoaște pe fratele nostru drag de peste Prut, domnul Constantin Nesterenco și în alte ipostaze admirabile, drept pentru care i-am acordat, în semn de aleasă prețuire, titlul de ”Maestru al muzicii pline de mesaje tulburătoare”. Am primit cu încântare piesele muzicale semnate de Maestrul Constantin Nesterenco, dedicate Mangaliei, pentru care îi mulțumim și cu acest prilej! Vi le oferim din nou, dragi prieteni, interpretate alături de frumoasa și talentata Ana-Maria Halupneac. Vă așteptăm cu drag la Mangalia, iubite Maestre!
Vă invităm să vizionați: Constantin Nesterenco și Ana Maria Halupneac: Mulțumiri scrise și dedicații muzicale, pentru Mangalia News, la aniversarea celor 9 ani de la lansare [VIDEO]
MANGALIA, ORAȘ – TEZAUR ROMÂNESC! Mesaje muzicale primite de la compozitorul Constantin Nesterenco din Soroca, Republica Moldova, pentru locuitorii Mangaliei [AUDIO/VIDEO] Vizionare plăcută!
Mangalia News, 04.10.2021.
