Ileana Alexe – MAESTRUL.
Zi de vară în Bucureşti, toridă şi cu miros de vechi, aceeaşi în fiecare an. Am orbecăit puţin până am găsit adresa, undeva pe lângă Biserica Armeană. Am intrat într-o clădire veche şi, atentă la duşumeaua plină de capcane, am înaintat pe un coridor întunecos. Pe uşi, câte o plăcuţă cu un nume: Maestrul…
Ar fi trebuit să fie câte o stea, adevărată, fiindcă oamenii din spatele acelor uşi hâite erau creatori de viaţă, de viaţă spirituală.
Rămân în faţa unei uşi… Bat. Mă simt mică, neînsemnată şi mă mir de curajul meu: Să tulbur liniştea unui zeu… Stau în faţa Maestrului, fără glas, m-aş întoarce să plec, dar ochii lui sunt blânzi, prietenoşi. O siluetă subţire, elegantă, parcă este în vizită acolo, aşa cum stă în picioare, într-un costum fără cusur. Vorbeşte puţin, ascultă. Ochii nu mi se satură, privind obiectele din jur. Pe o suprafaţă de lucru stă deschisă o carte… din bronz. Gândurile lui au plecat de atâtea ori dincolo de ţară, scrise cu sudoare în aceste cărţi.
Am dat să plec, să nu-i fur prea mult din timpul preţios.
– Mai staţi ! Mi-aţi adus aer de acasă, dor de mare şi atâta soare…
Când am plecat, mi-a întins mâna, o mână cu degete lungi, de pianist, dar aspră şi puternică, de om care ciopleşte piatra. Am ieşit din atelier, petrecută de privirea Maestrului. Ochii mi s-au întors şi au mai privit o dată numele de pe uşă: BITZAN.
Mi-am amintit ziua aceea azi, tot într-o zi toridă de vară, dar aici, la malul mării. Am intrat într-o galerie şi cartea Maestrului stătea deschisă pe o masă. Paginile se dădeau singure, povestind. Mi-am umezit degetul…, să întorc pagina grea.
I.A, iunie 2021, Mangalia.
P.s: Una dintre cărţile de bronz ale Maestrului Ion Bitzan este trofeul Premiului UNITER.
Mangalia News, 04.07.2021.
