Aurelia Lăpuşan: La despărțirea de Florica Cruceru, desăvârșit om de cultură, model de decență, dăruire și probitate profesională… Din amintirile celei care iubea cu atâta devotament Mangalia

0
288

Aurelia Lăpuşan: Acum, la despărțirea de Florica Cruceru, desăvârșit om de cultură, un model de decență, dăruire și probitate profesională, scotocind prin numeroasele noastre informații despre oamenii Dobrogei, am găsit amintirile celei care iubea cu atâta devotament Mangalia și le reproduc, în semn de modest omagiu adus acestei personalități a culturii naționale:

Cruceru, Florica, critic de artă, născută la 20 octombrie 1926, la Mănăstirea, Călăraşi, stabilită în Mangalia în anul 1932.

Scriam cândva că Florica Cruceru, acest erudit critic de artă al Constanţei, rămâne de o debordantă tinereţe creatoare, stăpânită doar de perseverenţa cu care săvârşeşte proiectele vieţii sale. Într-o bătălie încrâncenată cu timpul, cu sine, cu efemerul, Florica Cruceru scotoceşte prin biblioteci, arhive, amintiri şi judecăţi de valoare elaboratele sale demersuri devenind file de carte. Multe şi consistente file de carte. A publicat în ultimii ani mai multe volume de referinţă pentru cultura românească, travaliul său documentar închinându-l exegezei creaţiei critice a lui Ion Frunzetti. Iată că, nevrând să rămână datoare Dobrogei sale, reuşeşte să ne surprindă cu volume consistente de mărturii, documente şi imagini ale artelor plastice din acest areal istoric.

”Artele în Dobrogea” şi ”Artişti dobrogeni” sunt lucrări de referinţă, scrise lejer, publicistic, presărate cu inserţii tehnice. Sunt aduse în prim plan biografii de artişti dobrogeni sau care au iubit Dobrogea punând la baza tuturor aserţiilor sale o cultură solidă, mult discernământ, un simţ special al frumosului şi al socialului.

Povestea: ”Mangalia este pentru mine locul privilegiat al copilăriei şi al adolescenţei mele. Eu aparţin Mangaliei prin faptul că am trăit acolo de la 7 ani.
Tata, Radu Pospai, a fost secretarul Preturii. Pe mama a chemat-o Maria Roşculeţ, din marea familie a oraşului, după tată. Mama a crescut în casa unchiului Roşculeţ care era primar.
Mangalia – tărâmul iubit. Acolo am cunoscut o mulţime de lume: pe Vraca, pe Maria Voluntaru, pe Tonitza. La mătuşa Roşculeţ, în casă, veneau şi mâncau toate personalităţile. Apoi aceasta avea un alt fiu, Nicolae Roşculeţ, a fost şi el primar, a murit la canal. Vila Roşculeţ există încă. Aici veneau la masă Steriadi, Lucian Grigorescu, Ghiaţă, Şirato, Birlic. Noi, copiii, ne amuzam copios de ghiduşiile marelui artist comic. Veneau Agripina Macri şi cu Victor Eftimiu, stăteau la vila Vestinian.
Mangalia era un oraş foarte pitoresc şi foarte hazos. Viaţa era foarte ieftină, cu oarece confort, casele oamenilor de condiţie medie erau foarte bine îngrijite, străluceau de curăţenie.
Mangalia era mai mică decât Balcicul, mai adunată, avea un pitoresc special.
Eram tineri şi dansam la capul digului, unde este încă farul vechi şi înotam pe cărarea lunii. Vă imaginaţi cum înotam la 9-10 în noapte pe cărarea lunii.
Ne duceam cu barca pe mare. Dansam în timpul războiului pe o cazemată, cum cobori dinspre Delureanu spre dig, pe scări, în dreapta era plaja mică, apă şi plajă, toată suprafaţa. Acolo este o cazemată veche unde noi dansam Konga.
Era o arhitectă pe nume Solange, care a devenit preşedinta Uniunii Mondiale a Arhitecţilor, a venit la Clubul mediteraneean şi l-a întâlnit pe Ioan Poppa. Acesta era foarte muncitor, lucra vara la Banca Populară ca să se întreţină la facultate.
Solange juca Konga, era în frunte, şi noi după ea.
Mangalia a fost locul scriitorilor, al poeţilor, al pictorilor.
Monica Lovinescu a copilărit la Mangalia.
Cu Vitanidis făceam teatru, jucam Moliere, Sheakespeare, Caragiale. Grupul nostru era condus de Vitanidis.
Elena Vicică a fost 30 ani dirijoarea corului de copii Radio, cu mari premii, mari succese în plan internaţional.
Ţuculescu a pictat mult, marea lui operă este pictura inspirată din Mangalia şi cercetarea făcută la Techirghiol în legătură cu lacul.
Eu cred că dintre pictorii de perioadă interbelică cu cea mai multă pictură făcută despre Mangalia se numără Tonitza, Şirato, Dimitrescu şi Ţuculescu, Petraşcu. Extraordinar de mult au pictat acolo.
Ion Bitzan este născut la Limanu. Un pictor important, cu o apetenţă pentru nou fantastică. Ca un burete. Era un om cu o deschidere extraordinară pentru toate genurile de artă. Un muncitor desăvârşit, cu o poftă de muncă extraordinară. A murit tânăr, la 71 ani de o leucemie galopantă. În 1960 au venit în Dobrogea peste o sută de pictori. Au pictat sub genericul Imagini dobrogene, au făcut o mare expoziţie la Cazino, lucrările au rămas la judeţ, apoi au trecut la muzeu, la noi, cu ele s-a făcut la Căminul cultural din Limanu un muzeu, pe care l-au desfiinţat în 1987.
Traian Marinescu avea mână de pictor, era muncitor şi avea multă încredere în ce făcea. Nu avea însă studii. Torosian a fost o pictoriţă plecată în America.
Casa lui Iorga era lângă casa noastră. Giurescu era vecin cu Iorga. Vila lui Iorga şi cea a lui Giurescu erau una lângă alta. Pe cărarea pe care ne duceam noi la mare ele rămâneau în dreapta.
Clădirea cu ziduri nepenetrante care a adăpostit muzeul pipelor şi care există şi astăzi – lângă care am avut noi locul – era a unui arhitect, Dan Hurmuzachi. Canarache a avut o colecţie de pipe cumpărate de el apoi a aparţinut Muzeului de arheologie. De secol 16, 17, bunuri de patrimoniu. Pe unde or fi?
Din 1952 am fost expulzaţi şi ne-am întors după 1964.
Alte personalităţi ale oraşului: doctorul Giurescu, un mare medic. Dr. Abageriu, directorul Spitalului de boli osoase, făcea operaţii de tot felul, a avut domiciliul forţat la Vidra, casa lui este întreagă, vis a vis de clădirea Preturii, în spatele dispensarului.
Eu am învăţat la cea mai veche şcoală a oraşului, cea din cartier, în anii 1933, era una singură şi pentru băieţi şi pentru fete. Tot ce s-a făcut a fost ulterior acestei date. Liceul lor a fiinţat ca gimnaziu peste drum de geamie, în casa unuia din fraţii Aldea.
Casele din Mangalia construite în anii 30 se făceau în stil cubist, mari, cu terase largi,
Eu cu munca m-am crescut şi am trăit”.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

Emil-Corneliu Ninu: Dumnezeu s-o odihnească în pace! Mulțumiri, totodată, pentru aceste precizări, adevărate bjuterii memorialistice, într-un colan valoros al Mangaliei!


Mangalia News, 04.05.2021. (sursa: facebook.com/alapusan).



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply