Paște Fericit, prietenilor mei norvegieni! – La pas prin Țara lui Moș Crăciun, cu Liliana Pintilie.
Spre surpriza mea, Paștele în Norvegia se sărbătorește anul acesta mult mai devreme decât la noi, fapt ce m-a îndemnat să cercetez mai mult subiectul în această perioadă. Așadar ce înseamnă pentru norvegieni Paștele? Ce tradiții și obiceiuri au norvegienii când vine vorba despre Paște?
Tradiții și istorie
Paștele se sărbătorește în Norvegia de mai bine de 1000 de ani, dupa obiceiurile Bisericii Catolice dominante la acea vreme. Cele 40 de zile de post amintesc de zilele lui Iisus petrecute în pustiu. În postul alimentar se intra treptat, după 3 zile de pregătire: Duminica de Lăsata Secului petreceau cu cei dragi, servind un fel de savarine neînsiropate, delicioase de altfel – obiceiul care se pastrează și astăzi, apoi lunea albastră și marțea albă – zile în care se renunța de tot la consumul de carne, respectiv produse lactate.
Culoarea cu care se decorează biserica în perioada postului (Paște sau Crăciun) este violet, urmând ca în prima zi de Paște totul să îmbrace culoarea albă. De ce violet? Pentru că, în vremuri de mult apuse, această culoare era considerată scumpă, nu tocmai ușor de procurat.
Deși Reforma din 1500 a Bisericii Catolice a interzis sărbătorirea Floriilor cu fast la biserica (cântări bisericești, nuielușe sfințite de salcie în scop decorativ), obiceiul s-a păstrat până azi în bisericile protestante sau în afara lor, în casele oamenilor. Un obicei interesant pe cale de disparție aici, era practicat în Joia Mare. Se credea că botezul animalelor născute în acea zi le va feri de boli și prădători, iar sarcina botezului (scăldare și primirea numelui) le revenea copiilor, care luau apă proaspătă din râu, înainte de trezirea păsărilor.
Vinerea Mare a fost considerată prima zi sfântă a anului, prima zi colectivă de doliu, de post și pocăință. Nici o altă sărbătoare a anului nu a fost marcată cu atâta însemnătate de acte de evlavie ca și aceasta. Practic tot ce făceau oamenii, amintea de suferința lui Iisus și arăta disponibilitatea lor de a lua parte la aceasta atât spiritual cât și fizic. Se purtau haine de doliu atât acasă cât și la biserică, iar steagurile erau arborate în bernă.
Obiceiul de a rămâne treaz în noaptea de Înviere, înainte de marea sărbătoare a anului s-a păstrat mult timp. O bună bucată de vreme și mai ales la oraș, s-au ținut slujbe la biserică în timpul nopții marcând astfel Învierea lui Hristos. Se spune că în acea dimineață specială chiar și soarele a dansat de bucurie. Obiceiul de a urca pe un vârf de munte / colină pentru a surprinde răsăritul, sau “dansul soarelui” este încă practicat.
În Prima zi de Paște, clopotele bisericilor răsunau în toată țara (și o mai fac și azi). Există motive întemeiate să credem că în nici o altă zi din an nu s-au mai văzut atâția oameni adunați laolaltă la slujbă, în ultimii 900 de ani. La micul dejun, oul a câștigat un loc de cinste. Oul este de altfel un simbol antic cunoscut în mitologia egipteană, chineză și romană, care la începutul Evului Mediu a fost recunoscut ca simbol al învierii, existând și azi picturi cu Iisus înviat răsărind dintr-un ou spart.
Sărbătoarea Paștelui, astăzi
Multe din obiceiurile vechi s-au pierdut, iar astăzi norvegienii asociază Paștele cu ultima vacanță de schi. Cei mai în vârstă povestesc cum în anii copilăriei vacanțele de paște se făceau la cabanele bunicilor în munți, iar la revenirea acasă, erau primiți de verdele crud al primăverii, la timp pentru ca schiurile să își găsească loc în magazie până în iarna următoare.
Prima zi de Paște a fost și rămâne cu siguranță cea mai importantă zi din an. Dansul soarelui, zilele mai lungi, căldura, vițeii care ies pentru pentru prima data în verdele ierbii, abundența laptelui folosit în pregătirea meniurilor alese, toate sunt așteptate cu bucurie și fac trimitere la înviere / reîntoarcerea la viața după lunga iarnă. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, a fost adoptată culoarea galbenă pentru decorațiunile de paște, așa cum roșul a devenit simbolul Crăciunului. E foarte probabil să aibă legătură cu Soarele și puișorii de găină ieșiți din ou, însă nu există dovezi precise în acest sens.
Dacă înainte vreme magazinele, restaurantele, cinematografele si aranjamentele publice erau interzise de Paște, începând cu anii ’80, această restricție s-a eliminat, iar norvegienii se bucură de libertate de mișcare. Este impresionant însă cum Joia și Vinerea Mare sunt Zile Naționale, iar sâmbăta programul de lucru este redus (suficient însă pentru aprovizionarea cu alimente), încurajând astfel călătoriile și sărbătorirea împreună cu familia și prietenii.
Repere în evoluția tradițiilor de Paște
Portocale – Primele portocale au fost importate în 1956, pentru consumul lor la masa de Paște. În lunile urmatoare dispăreau din magazine, nefiind alimente populare la acea vreme. Astăzi se consumă de două ori mai multe portocale de Paște decât în zilele obișnuite.
Oul – Înainte de 1900 acest simbol al feritilității nu era prea popular, cum de altfel nici găinile. Obiceiul vopsitului de ouă a venit din Germania și Danemarca, la început de secol XIX, dar doar la nivel de familii regale care își trimiteau astfel cadouri deosebite. Așa s-a ajuns la ouăle de hârtie de astăzi, accesibile tuturor, ouă care conțin dulciuri, spre deliciul copiilor.
Drumeții montane – Ideea a fost îmbrățișată la sfârșit de secol XIX, ca o încurajare a tinerilor să petreacă timp în natură. Începând cu 1930, au fost adoptate zile mai scurte de lucru și renumerație mai mare, astfel încât drumețiile montane să fie accesibile tuturor.
Mielul – Consumul de miel este o tradiție în cultura evreiască, dar care a fost adoptată destul de târziu aici, între 1980-1990. Până atunci carnea de vițel și peștele erau mult mai obișnuite la masa de Paște.
Iepurasul de Paște – Deși copiii din Germania și Suedia erau obișnuiți cu vânătoarea ouălelor lăsate de iepurașul de Paște încă dinainte de 1900, în Norvegia acest obicei a fost adoptat abia după Al Doilea Război Mondial.
Romanele polițiste – În 1923 a fost lansat romanul polițist “Jaful din trenul de noapte spre Bergen” (sper să fie o traducere cât de cât apropiată cu originalul), iar marketingul pe scară largă dus de editor a făcut ca romanele polițiste să capete un însemnătate specială în această perioadă. Până și televiziunea națională difuzează încă din 1970 filme polițiste din categoria “Crima de Paște”.
Mulțumesc prietenilor mei norvegieni care au răspuns cu răbdare curiozității mele despre cultura pascală din Norvegia (e drept că și internetul ajută mult) și le urez tuturor Paște fericit!
MN: Alte gânduri scrise atât de inspirat de Liliana Pintilie, corespondenta noastră dragă din ”Nordul îndepărtat” și publicate de Mangalia News, sub genericul ”La pas, prin Țara lui Moș Crăciun”, puteți citi aici: https://s9.ro/1b09.
Mangalia News, 03.04.2021.
