Mangalia în perioada interbelică.
Aflată la 44 krn de Constanta, pe malul mării, într-un golf adânc, are una din cele mai frumoase plaje din Dobrogea veche. Mangalia este o staţiune balneară şi climaterică de mare.
Mangalia s-a numit Callatis în antichitate, fiind unul unul din cele mai renumite porturi de la Marea Neagră. În perioada interbelică demarau lucrările şantierului arheologic din partea nordică a oraşului, la cetate. Se vedea acolo basilica in stil grecesc. În perioada medievală, Mangalia a fost port genovez. Ruinele digului genovez, demonstrează o data în plus importanţa portului maritim, ce reprezenta o adevărată „placă turnantă a comerţului”, o legătură a traficului oriental cu cel occidental.
În perioada interbelică Mangalia era un oraş locuit de circa 4.000 de suflete, cu statut de comună urbană, fiind capitala plăşii şi punct vamal de importanţă naţională.
Localitatea se afla aşezată de-a lungul plajei, fară ca malul să fie foarte înalt. Avea o frumoasă grădină publică, ce se prelungea până în zona portului. Bulevardul era plantat frecvent, fiind loc de promenadă. Plaja era ferită de curenţi, nisipoasă, înaintând în mare. În partea sudică a oraşului se afla lacul Mangalia cu ape sulfuroase.
Au fost realizate studii pentru transformarea portului, în port militar, în condiţiile dotării flotei cu noi nave. Primarii a a construit pe malul lacului un local de băi calde pentru cei aflaţi în suferinţă, mai cu seamă pentru cei cu probleme renale şi reumatism. Apa cu un bogat conţinut de sulf şi litină de bea atât de cei cu afecţiuni, cât şi de oamenii sănătoşi. Astfel de izvoare sulfuroase se găseau de jur împrejurul oraşului.
În ceea ce priveşte administraţia locală aceasta îl avea în frunte pe subprefectul H. Melide, în timp ce funcţia de primar era deţinută de N. Roşculeţ. Serviciul sanitar era asigurat de doctorul N. Mardare, iar ordinea publică şi siguranţa cetăţenilor de poliţistul Xanti. Educaţia copiilor era organizată în cadrul şcolii primare, de directorul N. Stegarul. Comunitatea musulmană numeroasă, era păstorită de imamul geamiei, Ali Cocoi, confesorul Arrnatei Rornâne pentru religia islamică. Acesta va ajunge ulterior muftiu al cultului musulman, în anul 1926, studiile finalizându-le la Seminarul Musulman din Medgidia, promoţia 1905.
Piaţa agro-alimentară era ieftină şi foarte bine aprovizionată de localităţile din jur, ce formau un adevărat hinterland al aşezării. Piaţa de peşte era aprovizionată de pescarii care trudeau toată noaptea, întinzând năvoadele, pentru a aduce dimineaţa, o gamă diversifiată de produse. Hotelurile cele mai cunoscute din comuna urbană Mangalia erau: “Brusalis”, “Hartenis” şi “Cornimo”, fiind căutate de turiştii care veneau pentru recreere sau pentru tratament helio-marin.
Restaurantele ofereau specialităţi culinare dobrogene, dar şi feluri mai pretenţioase, inclusiv cele pe bază de produse piscicole, care se aflau la mare căutare. Printre acestea putem aminti restaurantele: „La Creţu”, „Brusalis”, „Camalopol”, „Harduveli” şi „Furoglu”.
Serviciul juridic era asigurat de avocaţii: J. Aldea şi Vestinian, iar judecători erau A. Şeitan şi O. Chiorpec. Biserica otodoxă era păstorită de Matei Răduleţ, iar căpitanul portului era Nicolae Lazaro.
Legătura cu Constanţa se realiza în fiecare zi cu automobile-omnibuse, aflate în proprietatea lui Jean Ionescu şi Ion Nicolau, care aveau punct terminus al traseului, Poşta din Constanţa. Se pleca de la Mangalia la orele 8.00 dimineaţa şi se ajungea în Constanţa pe la orele 9.30.
Orfelinatul „Olga M. Sturza” găzduia copii orfani din Primul Război Mondial, adăpostind circa 150 de deznădăjduiţi ai sorţii. Stabilimentul se afla sub patronajul doamnei Chiorpec, soţia judecătorului comunei urbane.
În timpul sezonului estival, soseau la plajă colonii şcolare, însoţite de profesori şi părinţi, din toată ţara. Vizitatorii Mangaliei aveau prilejul să admire vestigiile antice scoase la iveală de arheologul Vasile Pârvan, director al Muzeului de Istorie Naţională din Bucureşti. Ruinele scoase la iveală erau biserca greacă, templul cu colonade de marmură şi digul portului, construit de genovezi.
Mangalia a fost şi rămâne un punct de atracţie pentru turişti şi pentru cei care doresc să-şi găsească liniştea interioară.
Autor: Adrian Ilie, ziuaconstanta.ro
