Lucian Ciuchiță – Primii fiori ai Filozofiei… | Revelație: Ideile sunt ciclice în timp, adică reapar când nu te aștepți și la cine nu crezi…

0
283

Lucian Ciuchita – Primii fiori ai Filozofiei…

Doamna profesoară Jidoveanu îi spunea deseori, după ce aveau o discuție aprinsă la ora de filozofie, de regulă contradictorie: „Tu ești deja un filozof!”
Filozofia părea să–i fie drumul în viață. Citea și savura toate operele filozofilor și învățase pe de rost și recita cu ușurință pasaje întregi din Platon, Aristotel, Kant, Schopenhauer, Nietzsche sau Hegel, iar „Citadela” de Antoine de Saint Exupery părea să–i fie cartea de căpătâi. „Am aflat că omul este asemenea unei citadele. Răstoarnă zidurile pentru a–și găsi libertatea, dar nu mai e decât fortăreață nimicită, deschisă înspre stele. Atunci începe spaima de a nu mai fi”.

Momentele de reflecție păreau să–i țină companie lui Alexandru și acasă, căci erau prea puține cele două ore pe săptămână la liceu, iar el avea nevoie să dezbată lucruri din ce în ce mai grele și mai interesante.

Firesc, s–a împrietenit cu profesorul de filozofie care locuia în același bloc și pe aceeași scara cu el… De fapt, îi despărțeau doar două niveluri… atât fizic – Alexandru locuia la etajul I și domnul Nicolae Perpelea la etajul al III–lea – cât și intelectual deoarece, desigur, profesorul avea peste 30 de ani și o facultate grea în spate, la care se mai adăugau și câteva biblioteci devorate până atunci. Surpriza cea mare s–a produs într–o seară dedicată unor poezii filozofice, pe care tânărul Alexandru i le prezenta mentorului său, mai exact precizat, atunci când i–a făcut cunoscută mica sa reflecție asupra propriului destin, ce purta numele de „BUCURIE”:

„Scos din ape, înnecând speranțe,
M–am bucurat că sunt bărbat,
Și că voi putea lupta cu mine.
Învingându–mă,
Mă voi lupta cu existența”.

Atunci, profesorul Nicolae Perpelea s–a ridicat brusc din fotoliu și s–a îndreptat spre biblioteca cea mare din sufragerie. Toată casa era plină de cărți, dar aici erau frumos aranjate în rafturi, pe colecții și genuri, pentru a fi mai ușor de găsit un autor. Profesorul a scos o carte veche, cu coperțile scorojite, din care s–au ridicat în aer câteva fire de praf… semn clar că nu mai pusese mâna pe ea de ceva timp. Era un poet francez, de la 1700 și ceva, al cărui nume Alexandru nu și–l mai aduce aminte, care scrisese o poezie în care se regăseau aceleași idei cu cele prezentate de unicul său discipol… Profesorul părea siderat: în ambele poezii se întâlneau, cu alte cuvinte, același mesaj transmis și aceeași încărcătură filozofică.

Nu știa profesorul care era mai bună, a franțuzului sau a lui Alexandru. În schimb, un lucru era sigur și demn de luat în calcul: ideile sunt ciclice în timp, adică reapar când nu te aștepți și la cine nu crezi… Atunci, profesorul s–a hotărât să se apuce de doctorat, iar tema aleasă să fie cea legată de faptul că ideile se pot transmite în timp, în alte locuri și la persoane diferite… chiar și după sute de ani. Dovada cea mai clară erau cele două poezii cu același mesaj, exprimat în versuri diferite și nu exista nici un dubiu că Alexandru nu citise nicicând poezia, ba nici măcar nu auzise de poetul francez.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

Ar fi fost foarte greu, căci cartea respectivă era foarte rară și nu se găsea în librării…, ea aflându–se doar în posesia filozofului…, care o primise și el de la un bunic care, la rândul său, o avea „captură de război” dintr–o colecție privată. (fragment din romanul “250 de km și un secol de amintiri”, de Lucian Ciuchiță).

MN: Jurnalist, poet, romancier, filosof și scenarist român redutabil, Lucian Ciuchiță este prezent și în paginile cotidianului online Mangalia News. Volumele ce poartă semnătura maestrului Lucian Ciuchiță pot fi procurate și de AICI.


Mangalia News, 28.03.2021.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply