Ioan Iacob — De la “tanti Clisi”, la “Mări de septembrie“ | A subjective story about “Mangalia News” and the Roman Emperor Traian

0
193

Ioan Iacob — De la “tanti Clisi” la “Mări de septembrie“ | A subjective story about “Mangalia News” and the Roman Emperor Traian.

Pre­gă­ti­rea “legiu­ni­lor”, pen­tru scri­e­rea unei pro­ze scur­te dedi­ca­te ani­ver­să­rii “Man­ga­lia News”:
Legiu­nea I – Sec­venţe­le tră­i­te LIVE ală­tu­ri de G. şi de pro­fe­so­rul T.L,  în drum spre ţăr­mul Mării Negre;
Legiu­nea a II‑a – Sec­venţe difu­za­te „neîn­tâm­plă­tor“ de Ante­na 3 des­pre legen­de lega­te de Munţii Rarău;
Legiu­nea a III‑a – Infor­ma­ţii isto­ri­ce des­pre Adamclisi;
Legiu­nea a IV‑a – Legen­da poves­ti­tă de G. des­pre „tan­ti Clisi“;
Legiu­nea a V‑a – Legen­da des­pre for­ma Ceahlăului.

Intro­du­ce­re şi cuprins: Mult timp l‑am admi­rat de la depăr­ta­re pe Mir­cea Nedel­ciu, citindu‑l. Ajun­geam, din când în când (cu mari sacri­fi­cii, fiind­că veneam în Bucu­reşti de la Bâr­lad, unde erau părinţii şi unde reve­ni­sem ca pro­fe­sor supli­ni­tor de lim­ba engle­ză, după sta­gi­a­tu­ra pe engle­ză de la Făgă­raş, 1974 — 1976), dar în 1985, după ce câş­ti­ga­sem un con­curs de debut la Edi­tu­ra JUNIMEA şi fuse­sem publi­cat într-un volum colec­tiv de debut, INVOCAŢII, îmi lua­sem ini­ma în dinţi şi ajun­se­sem şi eu la Mir­cea, pen­tru a‑i oferi un exemplar.

Mir­cea, sen­si­bil şi pro­fund,  nume-fanion al gene­ra­ţi­ei ’80, a citit cu atenţie ver­su­ri­le şi a avut numai cuvin­te de apre­ci­e­re. După ani, deve­ni­sem des­tul de apro­pi­a­ţi, însă eu tra­tam cu dis­creţie aceas­tă pri­e­te­nie rară şi bine­cu­vân­ta­tă cu un mare pro­za­tor. În una din seri des­co­pe­ri­sem o sti­clă din­tr-un vin por­tu­ghez renu­mit, m‑am gân­dit să‑i fac o vizi­tă aca­să lui Mir­cea şi să‑i ofer o surpriză…

Legiu­nea a IV‑a tri­mi­te mesa­jul că abia mai ţine în frâu legen­da poves­ti­tă de G. des­pre „tan­ti Cli­si“… Legen­dă ado­ra­bi­lă, impreg­na­tă de  ino­cenţa şi teri­bi­lis­mul copi­lă­ri­ei (Impe­ra­to­rul T.L. îmi măr­tu­ri­seş­te la tele­fon că până acum o jumă­ta­te de oră a fost sub „ase­di­ul plă­cut“ al lui Horia, fan­tas­ti­cul său nepot, eu mai “poto­lesc” Legiu­nea a IV‑a, fiind­că Legiu­ni­le I, a II‑a şi a III‑a… (porţiu­ne indes­ci­fra­bi­lă în tex­tul pro­zei scur­te dedi­ca­te ani­ver­să­rii MN)…

Revin la Mir­cea, mă con­fe­sez că am rămas mereu impre­sio­nat de „cohor­te­le de debu­tanţi” ce îl asal­tea­ză cu manu­scri­se, după ce deve­ni­se librar la CARTEA ROMÂNEASCĂ… Îmi ima­gi­nez că, gene­ros, îşi răpeş­te din tim­pul său pen­tru a le da sfa­turi. Mir­cea îmi dă un răs­puns ce răs­to­ar­nă com­plet viziu­nea mea asu­pra a ceea ce eu îmi închi­pui că se petre­ce la Libră­ria Edi­tu­rii CARTEA ROMÂNEASCĂ. Mir­cea spu­ne sim­plu, modest: „De la fie­ca­re ai ceva de învăţat!”

Legiu­nea a IV‑a mă somea­ză să‑i ascult legen­da, zice că are legă­tu­ră cu Legiu­nea a III‑a… (Ada­ug un scurt comen­ta­riu, apoi mă gră­besc să o ascult; aşa­dar mare­le pro­za­tor nu doar că citea manu­scri­se­le cu care era  asal­tat pen­tru – îmi ima­gi­nam eu – a oferi sfa­turi; dim­po­tri­vă, recu­noş­tea cu modes­tie (răs­tur­nând per­spec­ti­va), că „de la fie­ca­re ai ceva de învăţat”!

Legiu­nea a IV‑a: “Când eram mică, de vreo patru ani, tatăl meu, ingi­ner şef la o sta­ţiu­ne de cer­ce­ta­re, înce­pu­se să facă – pen­tru cine   dorea – lecţii de fran­ce­ză. Atunci nu şti­am să scriu sau să citesc, reţi­neam însă tot ce se petre­cea aco­lo (copi­ii au aceas­tă capa­ci­ta­te) şi ajun­se­sem să‑i corec­tez /când era cazul / pe cei mari, spre amu­za­men­tul gene­ral. De la lecţi­i­le de fran­ce­ză reţi­nu­sem MADAME (DOAMNĂ pen­tru mine, la acea vâr­stă, însem­na un fel de TANTI).

Într‑o vacanţă, când am ple­cat cu ai mei cu maşi­na, părinţii au dis­cu­tat între ei dacă să trea­că şi pe la ADAMCLISI… Sub “influ­enţa fran­ce­ză”, eu înţe­le­se­sem ”MADAME CLISI”, aşa că m‑am inte­re­sat, curi­oa­să, “Cine este tan­ti Cli­si?”, spre hazul nebun al celor din  maşi­nă”. (Legiu­nea a IV‑a îmi cere per­mi­siu­nea să cobo­a­re din text şi sunt de acord cu solicitarea).

Fina­lul ar tre­bui să impli­ce (text indes­ci­fra­bil) dru­mul nos­tru, ală­tu­ri de G. şi de „Impe­ra­to­rul Tra­ian”, cu nume dacic, LUPU, prin­tre “cohor­te­le de tre­că­tori înse­ra­ţi“, care îl salu­tau res­pec­tu­os pe Impe­ra­tor: AVE!

Legen­da a V‑a, des­pre for­ma Ceahlăului…*

*Doam­na care a rea­li­zat e emi­siu­ne exce­pţio­na­lă la Ante­na 3 des­pre focu­ri­le vii, con­e­xiu­ni­le de ener­gie şi legen­de­le Rară­u­lui, îşi întrea­bă invi­ta­tul câte legen­de mai sunt, iar când aude răs­pun­sul, ada­u­gă pre­ci­pi­ta­tă: „Mai avem doar vreo cinci minu­te. Spu­neţi una din­tre ele!“, iar invi­ta­tul spu­ne legen­da for­mei Cea­h­lă­u­lui, care sea­mă­nă cu mâi­ni­le lui Dumnezeu!

(Mă opresc aici, legiu­ni­le s‑au risi­pit de mult, rămâ­ne doar nisi­pul de pe pla­ja de la Man­ga­lia, unde „Impe­ra­to­rul” a fil­mat, pe final de sep­tem­brie, poe­mul meu, “Mări de sep­tem­brie“ **, fil­ma­re pre­lu­a­tă de un post de Radio TV din Bruxelles…).

Am spus / am scris / cam tot ce aveam de spus.

LA MULŢI ANI, cu iubi­re, Man­ga­lia News!

Ioan Iacob, Bucu­rești, ora 1:07 dintr‑o noap­te de febru­a­rie, 2021.

MN: **Înre­gis­tra­re video ad-hoc pe pla­ja din Man­ga­lia, sub soa­re­le de sfâr­șit de sep­tem­brie 2018, rea­li­za­tă cu tele­fo­nul mobil de prof. Tra­ian Lupu, cel care ”păzeș­te” pilo­nul de Est al ”podu­lui poe­tic” con­stru­it de Pro­iec­tul tran­sa­tlan­tic ”EMINESCU — POE, ini­țiat de Prof. Dr. Ioan Iacob.


Man­ga­lia News, 23 febru­a­rie 2021, la Aniversare.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply