Florentina Loredana Dalian — Deal fără turme — HAIKU

0
250

Florentina Loredana Dalian — Deal fără turme — HAIKU.

Cire­șe-ama­re

Natu­ra sur­prin­să în mer­sul său firesc se dove­deș­te a fi pen­tru autoa­re con­ta­mi­na­tă de un mime­tism uman, de o nepre­vă­zu­tă empa­tie. Prin­tre nota­ții­le obiec­ti­ve ale întîm­plă­ri­lor de moment se stre­coa­ră imper­cep­ti­bil apro­po­uri cu mireas­mă eti­că. O reți­ne­re sfi­oa­să: Apus de soa­re – / vân­tul nu se-ncu­me­tă / prin­tre păpă­dii, un mic regret pen­tru un fapt ine­rent ine­vi­ta­bil: Fără vreo vină / sub tal­pa plu­ga­ru­lui – / firul de iar­bă, sau pen­tru o iro­si­re fără mar­tori sau bene­fi­ci­ari: Înflo­rind sin­gur / pes­te gard lil­i­a­cul — / umbră nimă­nui.

Și chiar dacă, în mod obiș­nu­it, totul se petre­ce dis­cret, fără reac­ții impre­sio­nan­te, toc­mai tăce­rea devi­ne mai grăitoare:
Flori de măr căzând
pe sân­ge­le mielului –
cucul a tăcut.

Cu ace­eași rigu­ro­zi­ta­te sînt con­sem­na­te și schim­bă­ri­le de opțiuni și de com­por­ta­ment ale omu­lui declan­șa­te de izbu­c­ni­rea impe­tu­oa­să a pri­mă­ve­rii: Din­co­lo de geam / mag­no­lia-nmu­gu­ri­tă — / las bal­tă citi­tul. Poa­te cu o oare­ca­re reți­ne­re gîn­dind la cei care nu-și pot per­mi­te aceas­tă liber­ta­te: Bat clo­po­te­le – / par­că mai greu azi la plug / şi nicio rază. Și par­că și flu­tu­rii, prinși de beția însu­fle­ți­rii, simt o veci­nă­ta­te care‑i doje­neș­te ușor: Flu­turi în horă / lân­gă coli­ba de lut – / cireşe-ama­re.

Anu­mi­te cir­cum­stan­țe sur­prin­se pe viu sînt ofe­ri­te citi­to­ru­lui pen­tru a resimți fra­gi­li­ta­tea și insig­ni­fi­an­ța exis­ten­ței fie ea a omu­lui: În podul şubred / cău­tân­du-mi tre­cu­tul — /  albină‑n insec­tar sau doar a unui bob de rouă: Un bob de rouă – / soa­re­le se îna­lţă / ame­ninţă­tor.

Cînd e vor­ba însă de tris­te­ți­le  nede­slu­și­te care se înfi­in­țea­ză oda­tă cu toam­na, hai­ku-ul se ofe­ră par­că să le facă mai expre­si­ve și mai inci­si­ve:  În vals cu vân­tul / prin câm­pia săra­că – / o libe­lu­lă. Și, dacă vîn­tul a deprins pînă și val­sul, de ce să nu se joa­ce, aco­lo unde omul nu mai face față și de‑a trenul:
Gară pus­tie –
vân­tul face o haltă
să ia un ciulin.

La urma urmei, poa­te că frun­ze­le căzu­te sînt o pil­dă demn de urmat pen­tru a scă­pa de o peni­bi­lă dem­ni­ta­te sta­tu­ar-ste­ri­lă: Frun­ze căzu­te – / sta­tu­ia plân­gân­du-şi / nemu­ri­rea. O temă par­că relu­a­tă de la Bla­ga: Prin Valea Regi­lor cînd trec, / ase­meni lor, împre­j­mu­it de toa­tă firea, / cu mîi­ni­le pe ini­mă, m‑opresc / și stau așa, pînă la glez­ne / în aur răvă­șit. Ce les­ne / ar fi să mi‑l ridic din nou pe frun­te, / dar nu mă mai aplec.

Din­co­lo de pus­ti­i­rea toam­nei:  Deal fără tur­me — / cojo­cul cio­ba­nu­lui / paz­nic la stâ­nă, pati­na lucru­ri­lor uma­ne con­ti­nuă o deri­vă a sin­gu­ră­tă­ții fără spe­ran­ță: Poarta‑n rui­nă – / sin­gur vân­tul năpra­s­nic / o mai des­chi­de. Și, pen­tru ca totul să fie înche­iat, și spa­ți­ul domes­tic con­fir­mă fali­men­tul uma­nu­lui: În pra­gul serii / gura sobei fier­bin­te – / jar stins între noi.

În pli­nă iar­nă, săl­tați un pic pes­te nămeți mai rezis­tă urgi­ei doar uscă­tu­ri­le aproa­pe mine­ra­li­za­te ale cîm­pu­lui: Părând neclin­ti­ţi / în calea visco­lu­lui – / ciuli­nii pe câmp. Și poa­te nădej­dea pe care o mai ocro­tim în suflet: Afa­ră viscol – / în lumi­na can­de­lei / lini­ş­tea rugii.
Calea spre ce‑a fost nu mai există:
Dru­mul troienit – 
la casa părintească 
nicio pote­că.

Căl­du­ra de demult e doar în rama amin­ti­rii: Lem­ne troz­nind – / dea­su­pra cămi­nu­lui / vară-ntr-un tablou. Și cîi­ne­le sim­te că totul s‑a dus oda­tă cu sania copi­lă­ri­ei: Prin­tre rui­ne – / câi­ne­le adul­me­când  / urma saniei. 

Să fie totul doar aceas­tă nos­tal­gie după tot ce a fost și a pie­rit? Să fie o ciu­da­tă împle­ti­re între dor și înstrăinare?
Vechea-mi foto­gra­fie –
mi‑e dor de stră­i­na din ea
pri­vin­du-mă galeș.
Rămî­ne să hotă­ras­că citi­to­rul. Sau poa­te să se lase pra­dă echivocului.

Cor­ne­liu Tra­ian Atanasiu.

MN: Volu­mul Deal fără tur­me — HAIKU poa­te fi coman­dat direct la Flo­ren­ti­na Lore­da­na Dali­an. Poe­zi­i­le, pro­za scur­tă și tex­te­le umo­ris­ti­ce sem­na­te de ace­eași autoa­re și publi­ca­te de Man­ga­lia News pot fi vizio­na­te AICI.

Bonus: Un superb Hai­ku scris de Flo­ren­ti­na Lore­da­na Dali­an și ilus­trat de scri­i­to­rul și gra­fi­cia­nul con­stăn­țean Ion Codres­cu, fon­da­to­rul Soci­e­tă­ţii de Hai­ku din Constanţa:

Ploa­ie de vară / Băr­cu­ță de hâr­tie / Pe-un ochi de apă.


Man­ga­lia News, 30.01.2021.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply