Aurelia Lăpușan: Visul cel mare al constănțenilor a fost să‑i ridice un bust de nemurire lui Mihai Eminescu la malul mării. Să‑i împlinească dorul

0
311

Este sigur că visul cel mare al con­stăn­țe­ni­lor — după ce ţara a ieşit din răz­boi şi s‑a împli­nit eco­no­mic — a fost să‑i ridi­ce un bust de nemu­ri­re lui Mihai Emi­ne­scu la malul mării. Să‑i împli­neas­că dorul.

După Bucu­reşti, Iaşi, Gala­ţi, Cluj, Cer­nă­u­ţi, era nevo­ie să se facă unul şi la Con­stanţa. Mai mulți inte­lec­tu­ali ai urbei s‑au strâns la Lice­ul Mir­cea, au con­sti­tu­it un comi­tet de acţiu­ne, l‑au ales pe I.N. Roman preşe­din­te, aces­ta a donat pri­mul 1000 lei, suma cea mai mare, lis­ta de sub­scri­pţie se publi­ca peri­o­dic în coloa­ne­le Dobro­gei June. Pe lis­tă apar cu diver­se sume de bani Ior­ga, Simion Mehe­dinţi, Ele­na Văcă­res­cu, Cin­ci­nat Pave­les­cu, Hor­ten­sia Papa­dat Ben­ges­cu. Dar comi­te­tul face mult mai mult. Chea­mă să con­fe­renţie­ze la Con­stanţa pe marii inte­lec­tu­ali ai ţării, edi­tea­ză broşuri şi le vin­de, tipă­reş­te şi dis­tri­bu­ie pe bani foto­gra­fi­i­le poe­tu­lui, orga­ni­zea­ză con­cer­te şi spectacole. 

Când vine Tudor Via­nu la Con­stanţa să con­fe­renţie­ze, I.N. Roman îi spu­ne: ”Pe gura, ochii şi pe frun­tea celui mai mare poet al nea­mu­lui nos­tru, nu voi putea îngă­dui să pre­um­ble vul­ga­re dege­te­le ori­că­rui ipso­sar anal­fa­bet. Ar un sacri­le­giu. Chi­pul lui Emi­ne­scu se cuvi­ne mode­lat cu evla­vie adân­că şi cu exce­pţio­na­lă înţe­le­ge­re de mâna celui mai mare sculp­tor al Româ­ni­ei con­tem­po­ra­ne. Pe acest sculp­tor îl voi ale­ge eu, şi eu sin­gur îmi voi lua întrea­ga răs­pun­de­re a alegerii.”

Oscar Han sem­nea­ză ast­fel un con­tract direct cu I.N. Roman pen­tru un bust din bronz de 1,5o m repre­zen­tând pe poet tânăr şi figu­ra sim­bo­li­că repre­zen­tând Ele­gia, în înă­lţi­me de 2,10 m. Când Oscar Han a părut scep­tic că va pri­mi banii cuve­ni­ţi, ace­la­şi zia­rist i‑a repli­cat: ”Dom­nu­le Han, dom­nu­le Via­nu, monu­men­te­le nu se fac cu bani, se fac cu entu­zi­asm. Uite, vino dum­ne­a­ta cu mache­ta monu­men­tu­lui aici şi‑i strâng eu de gât pe toţi bogă­ta­şii ăştia, pe toa­te lighi­oa­ne­le astea care s‑au strâns aici, la Con­stanţa. Scot eu banii”. 

Și a scos, deși nu a apu­cat să-și vadă visul cu ochii. I.N. Roman a murit în 12 iulie 1931, iar monu­men­tul a fost inau­gu­rat abia în 15 august 1934. Dar cât de săra­că ar fi fost Con­stan­ța fără Poe­tul care veghea­ză nemărginirile?

Aure­lia Lăpușan, 15 ianu­a­rie 2021.


Man­ga­lia News, 15.01.2021.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply